Cindrel in alergare – 11 august 2012

             40 de km, 2000 de m diferenta pozitiva de nivel

             locul 12

Un maraton propus de Dragonu, motivat si de prezenta unor nume mari in lumea alergarii montane. Am zis ca e un prilej bun sa iesim la o alergare mai lunga, alaturi de oameni dragi. Nu mai fusesem niciodata in Muntii Cindrel, iar traseul parea foarte interesant, aproximativ 40 de km cu 2000 diferenta de nivel, intr-o zona foarte pitoreasca.

Am fost cules de Dragon de undeva de la Sambata de Sus, si am plecat inspre Paltinis, impreuna cu Mitzu si Cristina. Avusesem o saptamana de concediu inainte, de care am dorit sa profit la maxim, cu un traseu de vreo 40 de km in Fagaras, si apoi Creasta Fagarasilor, de la Turnu Rosu  spre Plaiul Foii, de unul singur. Nebunesc, dar mi-a reusit in 2 zile, fara a alerga mai deloc.

Asa ca la nici 2 zile distanta am decis ca sunt in stare sa fac si marathonul si aveam mare incredere ca voi face fata cu brio.

Am condus eu pana la Paltinis, Dragonul fiind nitel obosit de pe drum, ajungem acolo, ne punem corturile si ne bagam la somn. Dimineata o voluntara draguta, ne da trezirea pe la 6, (asta in conditiile in care am adormit pe la 3,), doar ca sa-si caute ceilalti voluntari prin marea de corturi.

Adorm cu greu si ne trezim in cele din urma, pentru a manca ceva si a ne echipa. Mitzu avea sa alerge primul sau semi si era foarte incantat de asta, ii impartaseam si eu emotiile si incercam sa-i mai dau ceva sfaturi utile.

Ne ridicam kit-urile dis de dimineata, ne salutam cu toti cunoscutii, ne permitem sa mai stam si de vorba, voia buna e la ea acasa. Nici nu ne dam seama cum se face ora startului, ne aliniem cu totii acolo, in jur de 200 de oameni, insa la marathon doar vreo 60. O prima editie nu neaparat cu un puhoi de oameni, insa cu certitudine, oameni de calitate.

Temperatura de afara era cam scazuta, insa eu am ales sa alerg in shorti si maieu, echipamentul meu clasic de ceva timp incoace. Frigul era patrunzator, insa in acelasi timp imi punea sangele in miscare si imi dadea un impuls in a alerga cat mai repede si a nu slabi prea mult ritmul.O tactica castigatoare, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu:).

Se da startul in cele din urma, aveam un singur tel, trebuia sa o “vanez” pe Daniela Marin, cum Gianina era la semimaraton, mi-am luat un alt iepure ce ma obseda de ceva timp:). 

Am vorbit atat de mult de Gianina, incat o sa creada ca am ceva cu ea:)), dar nu se pune deloc problema asa. Cum nu am avut ocazia sa ma bat cu ea, i-am lasat placerea Dragonului, care participa la semi. Primii km era prin padure, se alerga foarte bine pe o poteca single trail, iar ritmul era unul care-mi convenea. Doar ca pe prima urcare, Daniela ea ceva avans, lucru pe care nu-l preconizasem.

   

Mi-am zis ca trebuie sa raman motivat si sa trag mai tare, daca vreau sa scap de aceasta obsesie:). Iesim pe un platou, in care predomina jnepenisul loc in care si maratonul se desparte de semi, si-mi continui “vanatoarea”. Observ atent “prada”, ii citesc miscarile si dupa ce imi dau seama de stilul ei, incep sa copiez. Ea alerga tot pe plat si pe urcari mergea mai tare. Ca sa ma apropii de ea si sa mai reduc din diferenta, mai alergam si pe urcari.

Tactica da roade, si incet dar sigur recuperez din diferenta si ma postez in spatele ei. Inca o data ma abtin sa nu trec in fata si vreau sa studiez cat mai bine miscarile. 

Trecem indata si pe langa L Iezer, un peisaj foarte fain, dupa care urmeaza o urcare crunta, cu o panat foarte inclinata, de nu ar fi mers nici masina pe acolo. Urcam sustinut, ne ies ochii, dar e reconfortant cand ajungi sus, sa vezi cum altii urca. Ajungem si pe vf Cindrel, frigul ne vajaie nitel, asa ca nu zabovim mai deloc; pe coborare, sunt hotarat sa trec in fata, deoarece ea alerga mai incet. Asa ca simtindu-ma confortabil, trec in fata.

Ii pierd urma in cele din urma, ma intalnesc si cu Florin Simion, alerg o bucata de traseu cu el, insa se opreste la un checkpoint, unde sta mai mult, asa ca-mi vad de drum.

           Daniela ma ajunge in cele din urma, sunt hotarat sa alerg cu ea si sa mai vorbim nitel, ii preiau parca din energie, ne stabilim aceleasi obiective, ii spun ca de mult incerc sa o depasesc, si nu am reusit pana acum. Ii tin ritmul vreo cativa km buni, moment in care sunt sigur ca am invatat ce trebuia de la ea si e momentul sa-mi iau zborul. Mai sunt vreo 6 sau 7 km, asa ca sunt sigur ca pot tine ritmul pana la final, frigul era si de partea mea, asa ca aveam un atuu in plus. Iau avans rapid si-mi vad de treaba fara sa mai arunc vreun ochi in spate. 

           Deja intru pe ultimii km, prin padure, unde mai sunt depasit de un singur concurent. Trec linia de sosire in uralele oamenilor de pe margine, vazand ca sprintez pe ultimii 200 de m, intr-un timp de 4:44:43 si un loc 12 la general, multumit totodata ca mi-am indeplinit obiectivul si am facut o cursa buna.

            Dragonu' termina si el in 1:58, proba de semi, indeplinandus-si si el obiectivul de a o intrece pe Gianina, iar Mitzu termina in 2:10, un timp foarte bun pentru primul sau semi.

            A fost un weekend reusit, in care am alergat de placere, o sapatamana in care am resusit sa adun aproape 180 de km montani. Adi a luat locul I, podiumul fiind completat de Balan si Radu Milea; felicitari tuturor. 

              Seara am luat o masa copioasa la un restaurant din zona, apoi somn de voie la cort. A doua zi nu am mai stat asa mult din cauza vremii si a altor motive ce nu merita mentionate.

Creasta Fagarasilor 7-8-08-2012

Creasta Fagarasilor

               Cu o saptamana de concediu in buzunar si neavand un plan solid pus la cale, am zis sa dau curs unei idei mai vechi  de ale mele, si anume:parcurgerea crestei Fagarasilor in 2 zile. Dragonu' nu era disponibil, Tale nu s-a sincronizat cu programul meu, asa ca ramane sa o fac singurel. Nu era in plan sa scriu acest post, dar am decis totusi sa o fac, din cauza unor lucruri dragute care mi s-au intamplat.

               Nea Ionel, ma primeste la Manastirea Brancoveanu, din Sambata de Sus, acolo unde imi voi avea “cartelul” pentru urmatoarea saptamana. Stia de incercarea mea, insa era convins ca nu am sa o pot face, mai ales singur, insa eu eram montat pe ce-mi doream si pace, nu avea cum sa ma intoarca din drum.

              Timp de 2 zile mergem intr-o tura de 40 de km prin frumosii munti, alaturi de un popa simpatic, de data asta ( am o aversiune pentru acesti “copanisti”, cum ii denumesc eu sau “dj'isti” de inmormantari si botezuri), o tura de antrenament numai buna, pentru ce avea sa vina.

              Marti mi se pune pata, imi fac rucsacul cu cele trebuincioase si undeva spre seara ma pornesc spre Turnul Rosu, de acolo unde aventura mea avea sa inceapa. Schimb 5 masini pana la punctul de plecare, intalnesc oameni frumosi si voiosi, care sunt mirati de incercarea mea indrazneata si-mi ureaza bafta. E placut sa intalnesti oameni care sunt dornici sa poarte o discutie si care nu sunt interesati doar de donatia mea modica si atat; apropos, toti au refuzat sa-mi ia bani, rand pe rand.

             Ajung in Turnul Rosu, undeva prin centru, urmeaza un drum forestier lung de vreo 4 km, pana la o bisericuta, de unde incepe traseul propriu zis. Pe drum mai intalnesc turisti, atat romani cat si cehi sau polonezi, care vor sa faca acceasi nebunie ca si mine, doar ca in 7 zile si cu ceva mai mult echipament decat mine. Bucuros le dau indicatii pe harta, unor polonezi de treaba, ma felicita si ma incurajeaza pentrru incercarea mea si plec cu u moral bun. Pe la 6 seara, incep cu un urcus sustinut, nestiind unde voi sta peste noapte sau cat voi merge, cert era ca nu vroiam sa stau degeaba si sa dau bani pe cazare aiurea.

             Asa ca plec pana la urma, decis sa ma adapostesc in refugiul Suru, sa merg macar cateva ore si sa nu pierd timpuol degeaba, urmand ca dis de dimineata sa ma trezesc si sa ajung in Fereastra Mica.

            Traseul prin padure e in urcare, dau de ceva izvorase, asa ca nu-mi fac probleme cu apa, creasta e marcata integral cu banda rosie verticala, asa ca e destul de greu sa pierzi urma marcajului, decat daca te prinde noaptea, te suiera vantul la cur, asa cum mi s-a intamplat mie. Aud ceva caini, se vede in jos undeva o lanterna si niste strigate.

            Dupa ce balauresc nitel, gasesc traseul si sunt hotarat sa ma adapostesc in stana care se vedea jos, era destul de riscant si inutil sa mai continui pe noapte, plus ca de mult vroiam sa-mi petrec noaptea intr-o stana autentica. Intampinat de caini, nu cu oaresice bunavointa, ci strict sa-mi rupa curu, cobor spre stana. Un cioban mai tinerel, cu ditai busteanu in mana, imi iese in poteca si ma intreaba ce e cu mine pe acolo la ora aia. Ii explic eu ce si cum, se uita la mine cam ciudat si ma invita sa dorm la ei, pana dimineata. Putin confuz si suspicios, accept in cele din urma oferta lor si merg la stana.

            Acolosa o mare de ochi. intr-un tarc, multe oi becaliene, behaiau de zor. Un al doilea cioban ma intampina, facem cunostinta  si ma intreab ce si cum. Imi spune ca e cam imposibil ce vreau eu sa fac, asa ca nu insist prea mult cu explicatii. Dupa zeci de minute de palavrageala, ma invita in adapostul lor improvizat, imi pune o piele de oaie pe o “blana”, imi scot si sacul de dormit si-mi improvizez culcusul.

           Ma intreaba daca imi e foame, recunosc ca da, asa ca imi fac iute un foc, deasupra caruaia atarna o pastrama de oaie, proaspat taiata.mmmmmmmm, exact ce-mi trebuia, infulec bine, multumesc gazedei, si bine ghiftuit, ma bag la somn. Ms “ferec: bine pe interior, sa nu o patesc ca ciobanul din Miorita si ma culc. Ma trezesc dimineata, gata de plecare, ceata s-a mai rarit, imi iau la revedere de la ciobanii din Saua Surii si pornesc mai departe.

            Urc rapid varful din fata mea, apoi cobor spre Lacul Avrig, acolo mananc rapid o ciocolata, ma alimentez cu apa, discut cu niste turisti si pornesc spre varful Scara. Las in drepata drumul ce ducea spre cabana Barcaciu, si incep urcarea, deloc grea, dar foarte expusa. Nu am aparat cu mine asa ca din pacate nu apuc sa fac poze.

          In refugiul Scara ma odihnesc cateva minute si ii dau mai departe in ritm alert, urmeaza Custura Saratii, una din cele mai expuse zone din Fagaras. Abordez cu grija portiunea si ma minunez de tehnicitatea traseului. Trec in siguranta de acesta portiune, cu ceva stropi de sudoare smulsi de pe fata, si incep urcarea spre Vf N egoiu. Urc fara oprire insa, nu uit sa ma bucur de peisaje. Cand sa ajung in vf, vad un bidon de la 7500, intreb fata de acolo al cui e, pe ea necunoscund'o, iar spre surprinderea mea, ma intalnesc cu Florin Totalca, care era intr-o tura prieteneasca si facea un mic geocaching.

          Tragem niste poze, bucurosi de surprinzatoara intalnire si coboram spre Laul Caltun, prin Strunga Doamnei, evitand strunga Dracului, care prezenta ceva pericole din cauza unor caderi de pietre.

           La Caltun, tragem un ospat pe cinste, frigul se intetea din ce in ce mai tare, mai facem niste poze, ne luam ramas bun si plecam fiecare in treaba lui. Florin avea sa se opreasca la Balea, eu in Fereastra Mica.

          Am continuat cu urcarea vf Laitel, unde am facut si o mica pauza, pentru a sta de vb cu un cuplu de turisti, foarte simpatici, mi-au dat ceva apa de la ei si am mai povestit cate ceva despre tura mea. Mi-au urat succes si am plecat mai departe , ajung deasupra lacului Balea, continui pe creasta, ocolesc poteca ce ducea spre Vf Vanatoarea lui Buteanu si merg mai departe catre Lacul Capra.

         Merg spre Fereastra Zmeilor si “3 pasi de moarte”, ajung rapid spre Podragu, cobor spre cabana, care era smulsa de vant si undeva spre seara, incep urcarea spre Vistea Mare.

         Ajung cam pe la 9:15 sus, era deja intuneric, las rucsacul si ma abat putin pe la fratiorul sau, Moldoveanu. Ma reculeg nitel, trimit niste mesaje sustinatorilor, Dragonu, Nico, Bia, Ancuta. Ma fac sa zambesc si pornesc pe la 10 fara, jos spre refugiu, cu gandu ca iinpotez acolo. Doar ca era plin muci, dupa ce fac coboararea, destul de greu, datorita traseului tehnic, a oboselii si a expunerii.

         Vazand ca refugiul e ocupat, continui mai departe spre Fereastra. A ajuns tarziu in nopate la refugiu, care era aproape ocupat si ala. Gasesc totusi un pat si pentru mine, scot salteaua si sacul si dorm pana la 6.Intre timp se pune pe turnat cu galeata, asa ca imi cam taie elanul pentru a 2-a zi. La 6 ma trezesc, ploaia se oprise intre timp, asa ca ii dau tare spre Curmatura Zarnei. De acolo mai am 14 ore pana in Plaiul Foii, dupa indicator, stau nitel la adapost, ca pe drum m-a prins ploaia si ceata si m-a udat pana la cuc. Vb cu un grup de turisti, ce aveau in plan sa faca si ei creasta in 7 zile, dar sunt descurajati de ceata si vremea ploioasa.

           Stau la panda si la primul semn, ca ceata a trecut o iau spre Vf Berevoiescu. Ii dau o mica alergare, in ideea de a mai scurta din cele 14 ore, de altfel si singura portiune in care mi-am permis sa alerg, Traseul era monoton, potecile mergeau agale, nu mai era nimic spectaculos de intalnit. Mananc pe drum cate ceva, mai alerg nitel, ajung spre Cantonul Rudarita pe la orele 15:00 si dau in forestirul ce ducea spre Plaiul Foii.

         Telefonul mi se udase intre timp si era cam de porc, ca nu aveam cum sa iau legatura cu ceilalti. Tot aici mi s-a rupt si filmul, in momentul in care am vazut ditai tufele cu zmeura si mure. Ma opream la fiecare pas si ma bucuram de ce-mi oferea natura. Ultimii 5 km pana in Plai, i-am facut cu un tractor, apoi rand pe rand, am facut autostopul pana in Complexul Sambata. A fost o tura faina, ce m-a pus la grea incercare, o tura care parea ca durat o vesnicie, am fost singur in salbaticie, am avut timp sa fiu doar eu si gandurile mele si a fost interesant.

        Vineri m-am odihnit pana seara, cand a venit Dragonu sa mergem la maratonul Cindrel in alergare, o idee de refacere dupa tura din aceasta saptamana. Fagarasul m-a primit cu bratele deschise si mi-a aratat ceva din maretia lui, asa ca voi reveni cu placere, alaturi de alti prieteni.

       Pe curand!