Initial nu am vrut sa postez
nimic despre acest eveniment, insa apoi am zis ca ar fi un exemplu bun de “asa
nu”. Nu m-a atras mai deloc ideea de a alerga un marathon de asfalt, datorita
impactului negativ pe care il are asupra genunchilor mei si asupra ligamentelor,
eu fiind axat pe trail running. Insa ideea de a alerga pe timp de noapte,
intr-un oras frumos pe cum e Sibiul, m-a incantat enorm.
Venind si dupa experienta
frumoasa din Olimp, plini de energie si cu dorinta de a nu-mi iesi din forma,
am zis “hai sa incerc si asa ceva”. Ideea maratonului de noapte se dorea a fi
un eveniment caritabil, in care taxa de participare a concurentilor sa fie
donata pentru nu stiu ce cauza nobila, nu mai tin eu minte aum exact, dar la
vremea aceea mi se parea ok.
Asa ca vineri plecam spre
Sibiu, impreuna cu Paula, virusata si ea bine de acest sindrom al alergarii, si
dupa un proaspat succes la Apuseni. Cautasem noi un loc de camping undeva la
marginea Sibiului, insa dracu l-a gasit.
Am balaurit putin si am decis sa mergem
la o pensiune, am baut o sticla de vin cu totii si ne-am bagat la somn. Starul
avea sa fie undeva in jur de 7 seara, asa ca ne-am plimbat putin, am mancat
niste paste inainte de concurs si ne-am echipat instant, gata de o alergare. Au
venit si Fako, Sabina, Tale, Sabina Surorile, Adi si Aida, o fata pe care am
cunoscut-o acolo. Tale si Fako aveau sa participe a 2 a zi la Geiger, cel mai
greu concurs de mtb din tara, asa ca au ales inteligent si s-au inscris la
semi, daca stiam despre ce e vorba nici nu ma prezentam la concurs, mai degraba
mergeam sa ma fac muci intr-un bar.
Startul s-a dat din Piata
Sfatului, s-a continuat pe nu stiu ce bulevard, alergam repejor, dupa 5 km
ajungem la un checkpoint improvizat, unde aveau niste apa calda, de nu-ti venea
sa pui gura pe ea. A fost primul moment in care am zis ca astia nu-s sanatosi
la cap;initial ne-au zis ca vor fi 10 checkpoint-uri, asa ca nu mi-am luat apa
la mine, mare teapa. Alerg pe strazi foarte prost marcate, incercam sa nu pierd
contactul vizual cu cei din fata, ca sa nu ma pierd aiurea. Voluntarii erau
doar niste “accesorii”, habar nu aveau pe unde trebuie sa o luam si dadeau din
umeri cand ii intrebam care e calea. Mai degraba stiau politistii pe unde sa o
luam, se dau 2 ture pe langa raul cibin, unii dau doar una , nu e nimeni sa
noteze timpi sau cuncurenti, o debandada totala.
Trecem si pe langa Gradina
Zoologica, acolo ar fi trebuit dusi organizatorii si lasati de tot, suntem la
jumatatea marathonului. El era alcatuit din 2 ture de oras, doar ca s-a lasat
inserarea, nu se mai vedea niciun marcaj si dupa cum ziceam voluntarii erau de
caruta. Alerg cu Ilie Victor cam jumatate de marathon, mai schimbam cate-o
vorba, povestim, omul parea cam putin arogant, poate si pentru ca avea
numeroase maratoane alergate, si se credea prea experimentat. Am mers vreo 2
sau 3 km la pas, nestiind pe unde sa o luam, mai mergem, mai alergam si la un
moment dat, intalnesc niste voluntari si le cer directii;eram in alergare si ei
imi raspund ca nu stiu pe unde trebuie sa mergem.
Fug mai departe, insa ceva ma
face sa ma intorc, chiar imi sarise tandara si ii intreb ce plm cauta acolo
daca habar nu au de nimic, la ce s-au bagat ca voluntari daca nu ne ajuta cu
nimic? Ingaima ceva, le zic ceva de morti, stiu ca nu e frumos, dar deja nu mai
puteam si plec. In cele din urma ajungem intr-un parc unde era o bezna totala,
si un checkpoint undeva in capat, dau tura de parc, mananc ceva si plec
scarbit, dorind sa termin mai repede. Inainte de final, ne pusesem de acord ca
terminam impreuna, eu cu Ilie Victor, doar ca pe ultimul km a accelerat din
senin si m-a lasat in urma.
Frustrat de marlania aratata,
accelerez si eu, trec pe langa el in viteza, si insotit de o motocicleta care o
ambala la maxim, trec prin poarta in 3:40 pe locul 8 la general, din vreo 70.
Finalul a fost genial, singura parte buna din toata aceasta mizerie de maraton.
Dragonu vine si el in 4 ore si un pic, mahnit si el, nevoie mare de organizarea
de rahat si cu gleznele facute praf.
Ma iau serios de organizator
si-i explic ce a gresit, raspunsul lui fiind sa ne luam de el la a 6-a editie,
motivand ca e prima editie si ca nu are experineta. I-am trimis in mormantu'' mamii
lor de ciumpalaci, si am promis ca nu mai vin la mizeria asta nici daca mi se
da bani, e o bataie de joc si o lipsa de respect fata de toti alergatorii.
Voluntara pe care am pizduit-o, a venit la mine si si-a cerut scuze, motivand
ca nu au fost instruiti cum trebuie. Mai schimbam ceva vorbe, ma calmasem intre
timp si apoi ne-au cazat in camera, care li se pusese la dispozitie. A doua zi
ne mai plimbam nitel, mancam niste paste excelente la o terasa din piata si ne
indreptam spre Bucuresti cu 2 voluntare.
A fost o bataie de joc, un
concurs de 2 bani, intre timp am aflat ca site-ul s-a desfiintat, organizatorul
a fugit din tara, avand datorii mari si deasemenea e posibil sa fi fugit si cu
banii. Ii doresc multa caldura in gura, si sa-si ia de banii aia lumanari si
tamaie sa-si faca o seara romantica.
O sa mai alerg un marathon de
asfalt, poate intr-o alta tara, unde oamenii sunt mai civilizati si apreciaza
intr-adevar acest gen de evenimente.
Asa ceva nu trebuie sa existe, aviz
amatorilor ce doresc sa organizeze astfel de competitii, daca nu va orientati
atentia spre participanti si va bateti joc, veti fi muiti si singurii
concurenti ce vor mai veni, vor fi piticii de gradina. Trebuie sa intelegeti ca
un concurs de genul asta, nu poate fi facut in interesul vostru, piata se cerne
in cele din urma, iar oamenii isi vor da seama ca e doar o teapa si nu vor mai
veni vreodata. Lucrul asta trebuie tinut minte de catre toti organizatorii,
inclusiv de maratoane montane, taxa de inscriere trebuie sa aibe o justificare,
si asta trebuie sa se vada, atat in atitudinea vostra cat si in modul in care va
asigurati de confortul alergartorilor, din toate punctele de vedere.
Am sa fac un post separat in ceea
ce priveste parerea mea despre cum ar trebui organizat un concurs, dar asta cu
o alta ocazie, inca o data, ce a fost la Sibiu, e o mizerieeeee!