28 de km
2300 diferenta pozitiva de nivel
Locul 20
Un altfel de competitie,
Retezat Trail Race a luat nastere in acest an, multumita unor oameni pasionati
de trail running, Lucian Almarii, prietenul sau Chris si intregii lor echipe.
Fiind putin sceptic in ceea ce priveste concursurile la prima editie, am avut
ceva ezitari la inceput, daca sa particip sau nu.
Indoiala s-a risipit cand am vazut
locatia, Cheile Butii, traseul, 28 de km lungime cu aproape 2300 de m diferenta
de nivel, oamenii care participa, desi putini la numar, compania a fost
selecta, si taxa mica de concurs coroborata cu un kit mai mult decat generos.
Toate aceastea m-au facut sa realizez ca oamenii astia chiar au pus suflet si
s-au gandit foarte mult la alergatori, facand si ei parte din aceasta bransa.
Asa ca impreuna cu bunul meu
prieten, Dragonu, si cu Ionela si alte 2 fete, am pornit catre inima muntilor,
cu gandul de a ne bucura de ceea ce ne ofera aceasta pasiune. Concurenta a fost
acerba, dar nu e ca si cum ma gandeam eu la primele locuri, insa asta nu
inseamna ca nu sunt competitiv, insa stiu ca deocamdata nu sunt de primele 20
de locuri, dar asta se va rezolva in timp.
Ajunsi tarziu in noapte, avem
surpriza sa fim intampinati de organizatori, care au ales sa nu fuga imediat la
somn, si ne-au impartit kit-urile de concurs si ne-au mai omenit si cu un pahar
de tuica si cateva vorbe bune, un alt plus pe care l-am apreciat.
Ne bagam in sacii de dormit cu
gandul sa ne odihnim si noi cateva ore, in conditiile in care ne astepta o
cursa dificila, desi nu avea distanta unui maraton. Dimineata roadem ceva, sa
nu ne roada stomacul mai incolo, ne echipam, ne incalzim putin si ne pozitionam
undeva in prima linie.
Frenezia ma cuprinde, ma simt in
forma si simt ca voi face o cursa buna asa ca plec odata cu cei mai buni, iar
primii 2 km pe asfalt ma tin in plasa lor.
Ma simt bine sa vad ca alerg cu
elita, dar in acelasi timp imi stiu si locul si mai stiu ca trebuie sa pot tine
ritmul. Urmeaza imediat o urcare criminala, foarte abrupta, ma ajunge din urma
si Alex Fodor, se pare ca nu-l incurca cu nimic ghipsul de la mana, schimb vreo
cateva vorbe cu el si-l incurajez. O buna parte din concurs m-am tinut in plasa
lor, avandu-l ca iepure sau caprioara, pe Tale.
Playlist-ul imi influenta
foarte mult starea pe care o aveam, fapt pentru care Tale mai vedea din cand in
cand, o marmota tampita care ulra si alerga in fata lui pe urcari pentru ca mai
apoi sa slabeasca ritmul, si tot asa. Prin jnepenis, dam si de o echipa de
filmare cu un cameraman mobil, care m-au facut sa zambesc instant, punandu-ne
cate o intrebare si primind raspunsul din alergare. O idee pe care o sustin si
o incurajez pe viitor, e bine sa fie cineva care sa ia pulsul competitiei din
inima muntilor, de aceea ii admirfoarte mult pe fotografi, fie amatori fie
profesionisti, ne fac o mare bucurie surprinzand momente care mai de care mai
frumoase din timpul cursei.
Iesiti din vegetatie si ajungand
pe creasta, ii pierd pe baieti, asa ca sunt decis sa ma tin dupa Geanina,
vesnicul meu “prag” ( sper sa nu se supere pe mine, de aceea am pus si cuvantul
in ghilimele).
Alerg in spatele ei, ma simt
bine, stiu ca urmeaza urcarea spre Vf Custura, aproximativ 2300 de m. Urcam
prin ceata, drumul devine tot mai greu, frigul patrunde in ciolanase, pana in
vf, Geanina ma ajunge si ma si depaseste. Acolo sus, 2 voluntari draguti ne
asteapta cu apa, o surpriza foarte placuta, au dovedit ca ne apreciaza pentru
ceea ce facem, drept pentru care am toata admiratia pentru ei.
Traseul e unul din cele mai
tehnice pe care le-am alergat, ma simteam pe lespezi ca pe nisipurile
miscatoare, gleznele protestau, asa ca trebuia sa acord o atentie sporita. Din
spate veneau tare Cornel si Iulian, care m-au si depasit in cele din urma pe o
coborare plina cu iarba, moment in care ipod-ul m-a lasat. Trecand printr-un
fel de vegetatie plina de brusturi si cu o caldura apasatoare, incep sa
recunosc portiunea de traseu pe care o mai facusem cu un an inainte, printr-o perindare
a mea.
Ultimul checkpoit e binevenit, ma
hidratez si mananc ceva bucatele de ciocolata, mi se spune ca urmeaza un
forestier cu plat fals, asa ca ma setez
pe asta si-l alerg integral; stiu ca multi nu agreeaza portiunile de genul asta, si eu ma numar
printre ei, dar acum e binevenit.
Ultimii km sund durerosi,
traseul coboara abrupt, iar tensiunea pe genunchi e destul de mare, la o
cotitura fotograful imi transmite ca am 2 oameni in fata, iar la ritmul meu ii
ajung singur.
Aveam sa aflu ca erau Iulin si Cornel, terminasera cu 1 minut
inaintea mea. Timpul e multumitor tinand cont de tehnicitatea traseului, locul
obtinut 20 clasamentul general aici.
Desi ma tinusem mai mult de
jumatate de timp de Tale, se pare ca a terminat inaintea mea cu vreo juma de
ora, spre dezamagirea mea, ca nu am putut tine ritmul pana la final. Dragonu
ajunge si el cu vreo ora dupa mine, teafar si fericit, ceea ce e cel mai
important. Concursul a fost castigat de Palici, tot el fiind desemat si King of
Custura.
Totul a culminat cu inmanarea
premiilor, o tombola generoasa si o masa gustoasa, constand in tocanita de miel
si degustare de vinuri. Totul a fost delicios, am mai ramas seara la foc si la
niste cantece la chitara, iar apoi somn.
Dimineata am plecat intr-o tura
mica de refacere, la o cascada din imprejurimi, unde ne-am balacit nitel si am
umblat prin salbaticie.
Un concurs extraordinar
organizat, plusurile le-am indicat deja, un mare Bravo organizatorilor si o
promisiune ca voi fi cu ei si in 2013.
Pe curand!
