Prima alergare mai serioasa din an,
intr-un concurs oficial si totodatat tentativa de revenire a Dragonului, dupa episodul nefericit din
septembrie anul trecut. Nu eram inscrisi in concurs, dar am zis totusi sa ne
prezentam si sa alergam si noi alaturi de cunoscuti. Ne-am reintalnit cu toata
lumea buna, am schimbat impresii, ne-am intrebat de sanatate si de turele
facute, antrenament si toate cele.
Vremea era cam mohorata dar soarele
mijea de undeva dintre nori, anuntandu-se ca va fi o vreme numai buna de
alergat.In primii 6 km, Dragonu acuza ceva ameteala si se opreste, insa e un
semn bun ca isi va reveni rapid, eu imi continui cursa, vorbindu-ne sa ne
reintalnim la finish.
Covorul de mocirla ne intampina
gratios si curand incep sa nu mai tin seama de nimic si sa alerg in urcare si
prin mijlocul noroiului. Cu noroc, adidasii mi-au ramas in picioare iar pulsul
meu parea stabil desi eu alergam in in urcare. Il ajung si pe Tzale care nu se
simtea tocmai bine si dupa ce alergam o perioada in acelasi ritm, il depasesc
si ma duc mai tare, deja imi cresteau aripi vazand cat de bine ma simt.
Traseul ajunge pe poteci de munte
catre Poiana Brasov, nu ma opresc deloc si o tail la vale, pe o portiune prin
de zapada ce dadea semn ca se topeste.
Ma simteam ca un zmeu, asa ca
zburam la propriu, profitand de fiecare strop de energie. Trec de Pietre lui
Solomon si ma indrept rapid in coborare spre zona dinspre Racadau.
Vremea e din
ce in ce mai frumoasa, Mihai (Orleanu') ma ajunge din urma, iar splina mea incepe sa
faca figuri. Slabesc putin ritmul, pierzandu-l astfel pe Mihai, care avea un
ritm rapid si constant, si incet incet durerea ma lasa. Mai depasesc ceva
concurenti pe ultimii km si cand dau sa intru in linie dreapta si sa cobor 4
trepte, surprizaaaaaaa. Nu, nu a venit Andreea Marin, ci doar niste crampe, asa
pe nepusa masa, parca menite sa-mi faca in ciuda, sa-mi arate ca ma pot sabota
oricand vor ele. Si uite asa am pierdut in jur de 1 minut, expresia fetei mi
s-a schimbat instant si am tras pe ultimii 300 de m, parca incercand sa le fac
lor in ciuda acum.
Am trecut linia de finish, putin
sub 2 ore; 1;57 parca, a fost o cursa interesanta, in care prezenta oamenilor
de la atletism/pro, a fost numeroasa, semn ca a fost un concurs pe gustul lor,
ce-i drept cu prea putina diferenta de nivel.
Ne-am hidratat corespunzator, am
stat la pasta party si la premiere, ne-am mai intretinut putin cu lumea de
acolo si am plecat voiosi spre Busteni, unde am partipat la festivalul de film Pathos, unul pe teme montane.