6 noiembrie 2013

Maraton Piatra Craiului 02-11-2013





                        Iaca am facut 4 anisori....de Maraton Piatra Craiului, ce credeati? Ce-i drept am multe momente in care ma comport ca si cum as avea aceasta varsta. 4 ani de Mpc, de alergare montana, de prieteni noi, de amintiri frumoase, de munca, transpiratie,darjenie si.....4 ani de prietenie frumoasa, Dragonu & Marmota, o prietenie ce s-a consolidat avand la baza acest concurs, acesti munti frumosi si daca sap mai mult, ajung la un om: Lucian Clinciu, el este omul care a facut legatura cu tot ce am spus mai sus...cum ii pot multumi acestui om? Facand ceea ce ne-a inspirat, respectand valorile pe care le promoveaza, luand parte la aceasta hora a bucuriei an de an, o hora ce era sa se transforme intr-o “bulgareala”, putin mai lipsea sa avem o editie de Mpc ca de Craciun; unii au avut-o....
                        Revin cu bucurie an de an, mai calculat as spune, mai matur, dar cu aceeasi bucurie pe care am avut-o in 2010 si cu ambitii mai mari. O sarbatoare generala la care iau parte din ce in ce mai multi, si nu vorbesc doar de alergaretii nastrusnici, care iau Piatra Craiului la picior, unii in alergare, altii mai agale, altii cu echipamente mai profi, altii mai colorati imbracati, altii pur si simplu mai aproape de costumul lui Adam (am trecut prin toate fazele de mai sus si trebuie sa recunosc ca ma simt cel mai bine in ultima varianta, si am inceput incet, incet sa  adopt ca un stil), ci de voluntari, localcnici, turisti... toti dau culoare si energie acestui eveniment, se implica sa ne fie noua bine si sa ne ofere momente de neuitat si sa ne determine sa revenim an de an.
                        Cu asta asemuiesc eu MPC-ul, e putin, e mult? Pentru mine e suficient...
                        Fac rezervare din timp in Zarnesti, urma sa ni se alture si Tzale cu Lush si Nico, sa ni se alature?cui? Mie si Dragonului, normal, n-am zis ca formam o echipa; e mai mult decat o echipa daca stau sa ma gandesc, putine sunt locurile in care nu am fost impreuna, muntii pe care i-am strabatut, provocarile la care am raspuns, ideile se nasc aici...( se pare ca Dragonu are ceva antecedente cu “Fabrica de vise”).
                        Plecam de cu vineri dupa-amiza, mai bine zis seara, ca la 4 deja dadea sa se stinga lumina; drumul.......sa ma fut in el, mai bine luam bicla, am facut 4 ore... no comment. Luam parte la sedinta tehnica, anul asta traseul a suferit inca o modificare, ne reintalnim cu cei cunoscuti, zambetul fiecaruia ma calmeaza, glumele, incurajarile, emotiile, atatea “condimente”, cum sa nu iasa o “mancare “ pe cinste?
                        Ne refugiem in barlog devreme, nu inainte de a manca ceva si de a ne mai intepa unul pe altul, cu asa zisele pariuri facute intre noi, prietenii. Pe Tzale am zis ca-l fac anu asta, Dragonului am zis ca-i dau o ora. Nu sunt chiar atat de arongant, nu ma intelegeti gresit, la Dragonu' am folosit tehnica asta pentru ca am vrut sa-l “smulg” putin din zona de confort, sa traga mai mult decat o face in mod normal, chiar daca trebuie sa sufere pentru asta, e modul firesc de a creste... la Tzale, m-am bazat pe cursele de anul asta, faptul ca distanta dintre noi a scazut.. niste pariuri facute sa ne motiveze pe toti.
                        Somnul ne-a luat incet, dar sigur, ne trezim dis de dimineata sa imbucam ceva, aici fac si prima greseala, decid sa alerg in pantaloni lungi, bluza lunga si iau rucsacul de ultra, burdusit bine cu lucrurile obligatorii.
                        Intram in tarc, dupa ce se face controlul echipamentului, ne incurajam, emotiile se simt, se citesc pe chipurile tuturor ambitii, timpi, vise, mai toti isi potrivesc ceasurile, 10.9.8,7....3,2,1.... plecam, il tintesc pe Fodor, imi propusesem un timp indraznet de 4:40, neluand in calcul modificarea adusa traseului din anii trecuti. L-am ales pe el pentru ca-l stiu un tip ambitios si declarase pe fata ca vrea un 4:30, ceea ce se apropia de ce vroiam si eu. Ajungem rapid spre Gura Raului, alerg in rand cu ei, mai vine din urma si Liteanu cu Hajnal, acest “Harnazes” al Romaniei ( el a ales sa alerge distanta dintre Brasov si Zarnesti si apoi sa faca maratonul). 

Ajung in Magura, cam lipsit de vlaga, ceva clar nu mergea, ma simteam obosit iar muschii nu pareau sa ma asculte. Ipod-ul era pe terminate, cred ca mersese singur in buzunar, am fost nevoit sa-l pun in rucsac, am zis sa pastrez macar pentru ultimii 10 km.

                    Incep urcarea noua spre Folea, mi se pare lunga ca dracu, intre timp sunt depasit de Totalca, pe  Fodor il pierd, asa ca urc sustinut alaturi de Luci. Ne mai vaitam nitel, caldura ne doboara, sorb constiincios din bidoane, doar nu le-am carat degeaba dupa mine.

                        La Table sunt ajuns din urma de Tzale, beau 2 pahare de apa si ii dau inainte, insa tot vlaguit, se pare ca nu e ziua mea. Pana sa incepem urcarea spre Funduri, sunt depasit de Tzale, incerc sa-i tin urma dar nu merge. Urmeaza o urcare ce ma stoarce te puteri, ajuns in creasta ii dau la vale prudent, stiind ca urmeaza o portiune mai dificila, asigurata cu franghii insa, un loc in care depasirea era si interzisa si inutila.

                        Cobor repejor si nu prea... prudenta imi blocheaza genunchii, il depasesc pe Iordache, il las si pe Luci in urma, insa sunt ajuns de Iulian Coserea, undeva pe Marele Grohotis. Aceasta coborare in urcare imi cam pune capac, imi simt picioarele ca ciocanul lui Thor, ca doi busteni, ma simt ca un umflat care abia se taraie dupa ce a bagat in el numa hamburgai asezonati cu 6 kile de cola. Ajung si la Spirlea in cele din urma, salut voluntarii si ii dau repejor la vale. Il ajung pe Iulian si alticativa concurenti si maresc ritmul pe forestier pana spre Plaiul Foii. Nu stiu timpii intermediari, ca nu am folosit ceas si nici nu s-au afisat inca, insa e putin relevant.

                        Horcai ca un “orc”, cineva imi umple bidoanele, eu ma “adap” bine, o cameramana draguta surprinde momentele, nu tocmai de glorie, si plec rapid intr-un sir de aplauze.

                        Urmeaza zombaloaica de Diana, la cum ma simteam aveam sa fiu “abuzat” in nenumarate randuri  (nu degeaba are renume de curva), o urcare crunta, ce m-a blocat cu totul. Sunt depasit, mai depasesc, urcarea pare interminabila, parca nu o mai recunosc, desi e 4 a ora cand o fac; deh, asa se intampla cand esti muci. Aud chiote de copiii,  Romania,  MPC, nu mai stiam daca alerg, sunt la stadion sau am nimerit in “iadul stegarilor”. Paula statea cocotata pe o stanca, eu ma taram ca o meduza, totul era impotiva mea. Cersesc niste biscuiti sau o bucata de paine, uitand ca aveam si eu un sandwich cu pui in rucsac, imi mai revin si maresc ritmul pana la Coltii Chiliilor. Aci  ma hidratez, fur niste biscuiti, si 2 struguri si plec in alergare. Alerg destul de rapid si mananc in acelsi timp, si surpriza.... chiar merge. 

Dupa ce termin, scot ipod-ul, si dau cat pot de rapid spre Zarnesti, mai depasesc ceva concurenti, moralul mai creste, stiu insa ca-s departe de ce mi-am propus si ma resemnez. 

Ma intalnesc si cu Mihai Orleanu, la intrarea pe asfalt, termin in 5:20 cu o plecaciune si cu rezervorul gol... Dupa fiecare editie de MPC, m-am trezit stors de puteri; aici nu vii la plimbare, aici vii sa dai ce e mai bun din tine, cel putin asa merge la mine, am trecut de mult de faza cu “ macar sa termin”, imi place sa concurez, imi place sa mi stabilesc obiective, dar nu mi place sa merg pe ceas sau sa bag geluri si alte chestii, pur si simplu nu merge.

                        Ma hidratez, mananc, stau la discutii cu Tzale, Totalca, Ilie Razvan si alti prieteni. Aflu de timpul lui Pisy Julie, 4:35.... ce pot spune, ma inclin, bravo ei. Dragonu vine putin sub 6 ore, pariul e pierdut, trebuie sa gatesc quiche cu ton:)).
                        Deh, am avut gura mare, recunosc, o iau ca pe o lectie, data viitoare voi munci mai mult si voi vorbi mai putin, insa intre prieteni, iti permiti:) A fost un sezon foarte bun din punctul meu de vedere, am crescut enorma fata de anii precedenti, asa ca ar fi o prostie sa ma supar pentru acest esec.
                        Atata timp cat imi ramane bucuria de a alerga, pentru mine e un castig... restul e munca.
Stam la premiere pana tarziu in noapte, nu inainte de a vedea niste proiectii faine despre expeditia pe Nanga Parbat si Red Bull X Alps. Luci ne ofera posibilitatea fiecaruia din noi sa ne luam randul de aplauze, anul asta sunt concurenti multi, in jur de 680, insa Luci da dovada de rabdare si calm si e decis sa nu rateze pe niciunul. O seara frumoasa, un sezon pe masura, Piatra Craiului va imbraca in scurt timp, cojocul de iarna, iar noi alergatoriine vom revedea undeva prin primavara, mai bine pregatiti, mai voiosi, cu vise care de care mai indraznte si cu energie, cat sa facem invidios si Enel-ul.
                        A doua zi am petrecut-o in Brasov, m-am intalnit cu Marius si am tras un tenis de camp la dublu, sa ne scoatem nitel alergarea din sistem. Un weekend frumos, petrecut intre prieteni, cu vreme de sfarsit de vara si cu buna dispozitie.
                        Eu il voi considera sfarsit de sezon in alergarea montana, e timp de recuperare, oblojit rani, facut planuri si povestit intre prieteni.
                        Numai bine!


31 octombrie 2013

Azuga Trail Race 19-10-2013





                        Ajuns aproape la final de sezon, si cu ceva pauze de la alergat in ultima vreme, dar cu aceeasi pofta nebuna, decid in ultimul moment sa particip pentru a doua oara, consecutiv, la aceasta cursa. Aveam in calcul un timp mai bun ca anul trecut, dar noroiul de pe traseu avea sa-mi dea ceva batai de cap si sa ma incetineasca un pic, nu foarte mult:).
                        Plecam de cu vineri seara si decidem in ultimul moment sa renuntam la camparea la cort, oricat de fun ar fi sunat, si ne cazam la pensiunea Caprioara, la un pret mai mult decat decent. Nico avea sa fie voluntar a 2 a zi, Zacusceanu  ( Totalca ), participa la tura scurta, iar eu si Dragonu la cea lunga.
                        Dupa un somn ceva mai agitat si intrerupt dis de dimineata de un grup de cacanari, care nu aveau ce face altceva decat sa indruge intr-una despre vopseluri, laba si alte chestii specifice “intelectului” lor, ma ridic din pat, manananc ceva, ma echipez si ma indrept spre start.
                        Termometru arata 2 grade, ceva mai frig decat anul trecut, asa ca iesea din calcul alergatul fara tricou si optez pentru o bluza, folosita de altfel si la UTMB, dar nu renunt la perechea  mea de shorti norocosi:). 
                        Mai schimb cateva vorbe cu omuleti simpatici inainte de start, fac un pic de streching si imi iau locul in pluton, asteptand startul nerabdator si incarcat de energie, desi afara era mult sub limita de confort.
                        Ca de obicei se pleaca tare, eu iau startul impreuna cu raceala mea ( se pare ca e un virus ce ne-a cam lovit pe toti), trag aerul rece in piept si respir cu greu. 

                         Pe prima urcare, gafai, nu reusesc sa-mi intru in ritm, stau undeva in spatele lui Catalin Clinciu, si incerc sa nu fiu lovit de betele pe care le arunca in spate, incercand sa urce cat mai rapid; as fi vrut sa-l depasesc dar nu am suflu, momentan.
                        Deja sunt transpirat tot, si ma felicit totusi ca nu am lasat bluza acasa, altfel m-as fi simtit ca violat de lei, frigul e taios, mucii curg in cascade, gatul se subtiaza ca o palnie. Incerc sa golesc instalatia, dar nu reusesc decat sa ma scuip singur, spre amuzamentul meu:), curat repede si maresc turatia.
                        Pana la finele urcarii, il ajung pe Catalin, si spre surprinderea mea si pe Radu Milea, care pare ca da probe pentru “Exorcistu” ( raceala l-a cam haituit si pe el si nu arata prea bine), ma pozitionez frumusel in fata lui, si-i dau in continuare. Ajungem pe o bucata de single trail, plina de balti si gropi, unde nu prea se putea depasi. Alergam in monom, pana intr-un punct cand nu mai rezista sa-i vad pe cei din fata mea cum calca usurel, sa nu se murdareasca si-i dau pe langa ei, calcand in “strachini”. Unul din tipii depasiti era Sorin Boriceanu, botezat “Scurtila”, ulterior; nu stiam prea multe despre el si nici nu-l mai vazusem pe la concursuri dar alerga bine, cu un ritm constant.

                        Trecem rapid pe langa stana, unii ocolesc si o iau de-a dreptul, eu alerg cu Radu in urma mea si simt oarecum o presiune, insa una placuta, chiar e momentul sa vad cat pot tine ritmul. Trecem repede si de cabana Susai, nu ma opresc nici pentru hidratare si continui in jos, rapid, trecem pe langa turisti ca trenu ( nu ca CFR-UL, ca altfel am fi intarziat ca dracu)  si ma bucur pur si simplu de ritm.
                        Noroiul e bun la coborare insa pe urcari ma face sa patinez ca un betiv pe trotuar;  Dupa o portiune mai propice prin padure, soarele isi arata si el chipul luminos si ne mai descreteste fruntile asa ca maresc ritmul.si incerc sa mai recuperez din ce am pierdut in prima parte. Ajungem aprope de Garbova,(1:39)  urcam un deal destul de abrupt, ii iau in colimator pe Pisy, Robert Hajnal si Iordache, oameni ce mi-o luasera multi in fata.
                        Pana la finish-ul urcarii o las pe Pisy in urma, pe Radu putin in spate si dupa o portiune de plat, unde aveai nevoie de ceva colac sa nu te inceci, sau niscaiva copite pentru aderenta, ii dam full speed la vale, prin noroaire, crengi si frunze. Urmeaza serpentine abrupte, altii le taie pur si simplu, eu cu Radu le parcurgem integral, si ne mentinem ritmul si siguranta,; sunt insotit de muzica mea faina si un minicor de blesteme:), marca Radu Milea.
                        Ajungem oameni din spate, termin prima bucla in 2 ore si un pic, bat cupa cu Adi Iordache si iau in piept Sorica, cu Radu si Robert pe urmele mele. 

Trag constatnt, neoprindu-ma deloc si incercand sa parcurg partia cat pot de repede fara sa am soarta “maionezei”. Robert vine in dreptul meu, ne mai depasim reciprocam, schimbam cateva vorbe, fara a arunca priviri in spate, ii spun ca inca am adidasii murdari de la UTMB, se uita la ei la ca la moaste ( dar nu, nu le pupa), pune putin mana pe ei, pentru un transfer de energie ce avea sa se dovedeasca a fi util in cele din urma:).

                        Inca sunt ok pe urcare, nu mi pierd suflul, asa ca mi permit sa rasplatesc voluntarii de pe margine cu un bucata zambet:) 

Ajung in capatul partiei putin incordat, anul trecut la primul pas pe coborare m-au apucat crampele, acum nu e cazul. (2:36) O  mare de noroi sa asterne in fata mea, incerc sa plec incet, pentru a obisnui corpul cu o viteza mult mai mare si pentru a nu forta aparitia crampelor. Il pierd pe Robert care se duce tare, insa incerc sa-i iau urma incet. Ajuns in padure, viteza scade un pic, genunchii protesteaza mai ceva ca omuletii de la Rosia Montana, asa ca ii menajez un pic; ma ajunge un tip din urma si pentru prima data nu am nicio motivatie sa-l mai depasesc pe asfalt, o fi un semn, sau doar o zi mai nefasta? Nu stiu... trec linia in 3:00:54”. Lipsa motivatiei de pe final mi-a refuzat un timp sub 3 ore, dar nu-i bai, sunt fericit, ajung lihnit de foame, cu limba covor, si deshidratat ( am facut iarasi prostia sa nu beau nimic in 27 de km).

                        Rezolv rapid problema, intre timp incurajez concurentii, ma imbrac cu tot ce am ca dardai ca un caine si ii astept si pe ceilalti. Dragonu vine si el in 3:39, Bianca in 5:35, egaland timpu de anu trecut.

                        Sunt fericit sa vad ca alergarea montana ia prins pe mai multi si ca am putut fi un exemplu bun si pentru altii ( felicitari Nana, Ratatu, Pong si Cui, bravo voua!).
                        S-a castigat cu un timp fenomenal de 2:21 la amsculin si 2:48 la feminin, clasamentul aici, eu pe un loc frumusel, 15 la general:).
                        Seara o masa buna si odihna, a doua zi ne trezim de dimineata, improvizam un mic dejun si apoi mergem sa ne dezmortim ciolanasele. Ne strangem o gasca frumusica, Dragonu, Nico, Aida, Radu Milea, Iuliana si alti camarazi sa plecam la strans ceva marcaje si sa luam iar partia Sorica in piept.

                        Dupa o poza de grup, fiecare o ia in ritmul lui, alerg prima jumatate de partie in reprize, cu ceva opriri, urmand ca cealalta jumatate sa o alerg integral, fara opriri, pana sus. Apoi la pas agale, la povestit, facut poze, strans marcaje.

                        A fost o tura pe cinste, incheiata cu o masa in Busteni, asezonata cu povesti multe si voie buna.
                        Sezonul se va incheia cu regina alergarii montane ( ceva intarziata de data asta, din cauza vremeii). Maraton Piatra Craiului, unde tintesc un timp sub 5 ore, voi reusi? Ne vedem acolo si ne vom convinge impreuna! Va las cu un mic teaser: http://www.youtube.com/watch?v=7MaiAB2ETow

19 septembrie 2013

NORTH FACE ULTRA TRAIL DU MONT BLANC - 30-08-2013

    


                               O idee ce s-a conturat datorita entuziasmului unui bun prieten, Andrei Tzale; vorbind cu el despre ce inseamna acest concurs, despre greutatea lui, peisajele ce-ti fura privirea, punctele ce-ti trebuiesc ca sa te califici, tragerea la sorti, am imbratisat ideea si am stiut ca trebuie sa luam parte la asa ceva.
                                Alaturi de Dragonu si karma lui buna:), am trecut rand pe rand peste obtinerea punctelor de calificare in ultima clipa ( 7 puncte din 3 curse ), acceptarea tuturor in cursa , alaturi de Andrei si Marius, plus unele bariere in ceea ce priveste planuirea excursiei in sine.
                               A fost cadoul perfect de ziua mea si nimic nu parea sa ne mai impiedice sa nu luam parte la acest concurs, fortand karma Dragonului si extrapoland-o si la mine, eram atat de siguri ca vom avea parte si de tot traseul, 168 de km cu 9500 D+/-.
                              Ghici ce? Numa, numa am fost trezit de un mesaj de la organizatori, in dimineata concursului, anuntandu-ne ca traseul nu va suferi modificari, vremea va fi excelenta, deci sa ne pregatim "umblatorii" pentru cele 100 de mile. (ce ti-e si cu karma asta:P)
                          Psihic eram pregatit pentru ce urma sa vina, am asteptat prea mult ziua asta incat sa clachez, fizic..... stomacul  m-a sabotat in ultima vreme si mi-era putin teama de asta, insa am facut un pact cu el, i-am dat doar ce trebuie ( regim strict ), si mi-a zis ca daca vor fi probleme in timpul cursei, sa stau linistit, nu este el cel care mi le va face. Incurajat de acest gand, am asteptat cumintel startul cursei, m-am alimentat corespunzator, mi-am verificat rucsacelul inainte cu  echipamentul obligatoriu, mi-am pus echipamenul la punct, pe care aveam sa-l pun pe mine si pe la 3 am plecat spre zona de start.




      Dupa cateva poze si ceva imbratisari, fiecare ne rasfiram pe unde apucam si ne infiltram in multimea de oameni ( doar 2300 la numar ). Eu cu Dragonu ramanem impreuna si cumva ni se alatura si Marius, care intre timp plecase dupa ace de siguranta sa-si prinda numarul.
      Oamenii discuta intre ei, se imbarbateaza, se rade , se glumeste, iar noi din moment in moment asteptam sa auzim melodia de la Vanghelis – Conquest of a paradise; ce inseamna asta??? pai e startul propriu-zis. Brusc mi se ridica parul de pe mine, sunt electrizat pur si simplu, there's no turning back, this is it, this is what I ve waiting for, no go there and enjoy it.... gandurile imi fug intr-o mie de directii, sar in toate partile, precum cioburile unei farfurii, fug spre  cei dragi, spre cei ce ma urmaresc de acasa, spre voluntari, spre cursa in sine, spre prietenii mei care iau startul cu mine... picioarele se misca greu, puhoiul de oameni se misca incet dar sigur, si eu odata cu ei... Despre ce e vorba??? numa aruncati un ochi si spuneti-mi ca nu simtiti nici o emotie.... ma gandeam eu!

      Asta e traseul ce trebuie parcurs in maxim 46 de ore, astia e zombalaii ce vor sa-l termine:)


                               Cursa incepe in Chamonix ( 1036m ) si se termina in acelasi punct. Pana la Les  Houches (1012m), avem 8 km pe asfalt si nitel prin padure, incerc sa ma obisnuiesc cu ritmul sa scap de emotii si sa nu ma las furat de entuziasm, incat sa-i dau prea tare si sa ma tai repede. A fost o portiune placuta prin padure, de acomodare sa zic asa , oamenii ne aclamau de pe margine, bateau cupa cu noi, in special copii, era imposibil sa nu te simti bine.Urmeaza prima urcare pana la Delevert ( 1776m -km 14 ) P e un drum pietruit, ce se continua prin padure, racoros pe alaturi, numai bine de alergat , incepusem sa-mi intru bine in ritm, o perioada am alergat cu Marius, dar el a ramas putin mai in spate pe urcare:) Mergem spre Col de Voza, si urcam sinuos pe sub telecabina.( News LiveTrail 30/08 18:19, Gabriel (4488) arrived to Le Delevret (km 14), place 531. —)
                          Nico a ramas acasa si era in charge cu updatarea facebook-ului cu informatii utile, m-am abonat si la un serviciu de telefonie mobila, iar in punctele mari primea mesaj, in felul asta nu statea cu grija. Coborarea spre Saint Gervais ( km 21) merge repejor, e pe placul meu, in oras ma ajunge si Marius, urmand sa ma depaseasca de aici, avand un ritm mult mai bun. Ma alimentez, ma hidratez, ma bucur de incurajari, ma reincarc cu energie si alerg mai departe. In oras frenezie mare, era si un concert, toata lumea era cu noi, ma simteam excelent, nu mai experimentasem vreodata o asa atmosfera...(News LiveTrail 30/08 19:04, Gabriel (4488) arrived to Saint Gervais (km 21), place 474.)
                      Ajung la km 31, Les  Contamines, pana acolo am alergat printre case, pe pajisti, lumea batea in oale, in tigai, tipau, nu eram singur. Vad rapid 2 mutrisoare simpatice, Bia si Cristina, deja se insera, am ajuns undeva la 9 fara 10.(News LiveTrail 30/08 20:51, Gabriel (4488) arrived to Les Contamines (km 31), place 547.)

 Aici fetele ma preiau, mananc niste cascaval, bag ceva cola in mine, la recomandarea lui Zsolt. Imi dau maieul jos si-mi pun o bluza de corp, ce avea proprieteatea sa-mi pastreze temperatura corpului, scot frontala, betele, fac niste poze cu fetele si-mi scot si ipod-ul cu un playlist nou nout, ce avea sa mi tina companie pana dimineata tarziu. Aflu ca Zsolt si Marius sunt in fata, asa ca nu pierd mult timp si plec in aplauzele tuturor :)

                                       Urma sa ma mai intalnesc cu fetele abia in Courmayeur ( Italia- km 77 ), asa ca le-am smuls o imbratisare si m-am lasat in negura noptii. De aici pana la km 44 Croix du Bonhomme urmeaza o urcare lunga, imi pun betele in functiune trag destul de bine si ma minunez de multimea frontalelor ce luminau in noapte, se formase un sir foarte lung in urma mea.(News LiveTrail 30/08 22:05, Gabriel (4488) arrived to La Balme (km 39), place 428.) Urcarea e punctul meu forte asa ca ma simt bine pe ea, termin cei 20 de km relativ fresh, urmeaza o coborare lunguta si apoi o urcare curnta pana la Col de la Seigne ( km 60- 2516m). 
(News LiveTrail 30/08 23:25, Gabriel (4488) arrived to Ref. Croix Bonho. (km 45), place 388.)  
(News LiveTrail 31/08 00:07, Gabriel (4488) arrived to Les Chapieux (km 50), place 382.
Cred ca a găsit un tobogan în zona asta de s-a mișcat atât de repede! :))))                                                                                     Aici mi-am pus un buff in cap, se lasase frigul rau de tot, insa nu m-am hazardat sa iau vreo geaca sau manusi. Piciorul stang parea sa fie lovit de periostita, tendonul mi se inflamase si nu mi placea ce se intampla. (News LiveTrail 31/08 02:08, Gabriel (4488) arrived to Col de la Seigne (km 60), place 306.)
                                  Lac Combal, km 64 aici ma alimentez bine de tot, bag si ceva tarta cu gem, care era yum yum, cola la greu si incep o urcare pe asfalt, ce avea sa dea intr-o poteca pana spre Arete du Mont Favre 2409m( News LiveTrail 31/08 02:49, Gabriel (4488) arrived to Lac Combal (km 65), place 336.)

.                              Noaptea e oarecum pe sfarsite, ma trezesc pe o coborare destul de uratica spre Courmayeur ( Italia ), prafuita rau si in serpetine scurte, colac peste pupaza, frontala se consuma si mi se mai stingea din cand in cand, dar mi-era lene sa schimb bateriile acolo, asa ca am zis sa astept.
News LiveTrail 31/08 03:50, Gabriel (4488) arrived to Ar?te du Mont-Fa. (km 69), place 323.)
News LiveTrail 31/08 04:31, Gabriel (4488) arrived to Col Chécrouit (km 73), place 328.)
                                    Sunt intampinat de nou de fete, ajung pe la 5:15 dimineata, merg sa mananc ceva, pastele nu intra fiind f uleioase, bag ceva tarta si cascaval, cola, schimb bateriile si merg la Cristina pentru un masaj. Tendonul doare din ce in ce mai tare dar ma hotarasc sa nu prea il iau in seama.
aici zici ca-mi face pantofii:P
                     Aici aflu ca Andrei si Dragonu au avut prob din cauza gelurilor si au dat la rate, iar Zsolt si Marius sunt in fata, dar nu cu mult. Dupa 40 de minute plec si eu urmand sa ma mai intalnesc cu fetele la Champex Lac ( km 122 ).

                              Traversam orasul, usor usor mijea de ziua, decid sa incep sa fac si ceva poze, ca doar nu alerg numa de nebun. Intram rapid pe poteca, o urcare destul de sustinuta pana la Refuge Bertone. 

                     Aici urc cu un francez, care avea un ritm pe gustul meu, ne mai facem ceva poze, povestim, stam la un ceai sus si mergem mai departe spre  Refuge Bonatti (km 89, putin peste jumatatea cursei)
News LiveTrail 31/08 08:29, Gabriel (4488) arrived to Refuge Bonatti (km 90), place 299.)

.                        Foamea ma loveste crunt, insa spre nemultumirea mea, nu aveau decat niste supa de paste. Inghit molcom supa si plec mai departe, stiind ca la Arnuva o sa bag in mine bine. Urmeaza o usoara coborare, pe curba de nivel, mai intrec ceva omuleti mai fac cateva poze, cativa turisti se ofera sa mi faca si mie, asa ca sunt mai mult decat multumit.


                              La Arnuva mananc ceva salam si cascaval, decid sa ma alimentez bine, urmeaza o urcare pe cel mai inalt varf  Grand Col Ferret 2537;( News LiveTrail 31/08 09:30, Gabriel (4488) arrived to Arnuva (km 95), place 306.) aveam nevoie de energie, asa ca ma conformez, o sticla de apa, una de cola si treaba merge bine. Plec de acolo pe la 9 jumatate dimineata  Urcarea e superba, incerc sa o fac rapid, desi sunt furat de peisaje si mai fac totusi ceva poze, ma mai intrec cu unii, ajung sus intr-o ora si 20, fac ceva poze, chiar rog organizatorii sa-mi faca si apoi ii dau in jos spre  La Fouly ( km 108 ).( Cojan Gabriel : 100 km în aproximativ 17 ore!!! Bravos Bravos Bravos!! Excelent pana acum! News LiveTrail 31/08 10:54, Gabriel (4488) arrived to Grand Col Ferret (km 99), place 299.)


                      Aici iarasi caut sa mananc ceva, primesc mesaj de la Andrei Zamfir, ma incurajeaza si mi spune sa nu renunt orice ar fi “ Pain is temporary, quitting lasts forever”, periostita a cuprins si celalalt picior si ma durea ingrozitor, am strans din dinti, le-am sunat pe fete si mi-au spsus ca fac tot ce pot sa ajunga si ele la Champex Lac, aici mi-au transmis ca sunt inaintea lui Marius, deoarece se oprise sa doarma undeva din cauza oboselii.( Inca 58 km.... News LiveTrail 31/08 12:34, Gabriel (4488) arrived to La Fouly (km 110), place 316.)
                            Deja intrasem in Elvetia, organismul meu rezista, insa picioarele imi joaca feste, durerea e deja prea mare. Traseul e superb, trec printre casele oamenilor, intalnesc pana in Praz de fort niste copilasi pe marginea drumului, cu ceva cola la rece, mai sus altii cu apa, e superb, toata comunitatea ia parte la eveniment, benevol...
                        La Champex Lac, ma pun sa mananc ceva paste cu carne de data asta, ma intalnesc si cu fetele, ma schimb, Cristina imi face masaj, dupa 40 de minute ma tirez si eu, era deja ora 16:00, aveam 24 de ore de cand eram in cursa si 122 de km. ( News LiveTrail 31/08 15:20, Gabriel (4488) arrived to Champex-Lac (km 124), place 316.) Aici am schimbat adidasii, sosetele si am trecut din nou la maieu. 

                      Soarele e necrutator si ma bate in cap, incep urcarea spre Bovine (1987m) cu un tempo foarte bun 5 km/h pe urcare, termin urcarea in 1:40. ( Încă 35 km.. News LiveTrail 31/08 17:47, Gabriel (4488) arrived to Bovine (km 133), place 301.)Ajung deja in punctul in care realizez ca urcarea ramane punctul meu forte si coborarrea scartie rau de tot din cauza periostitei, asa ca trebuie sa profit de asta. Coborarea in Trient e crunta, strang din dinti si incerc sa nu cedez, nu zabovesc mult acolo, fetele imi spun ca ne intalnim in Vallorcine, ultimul mare checkpoint. ( 28 km... News LiveTrail 31/08 19:20, Gabriel (4488) arrived to Trient (km 140), place 306.) Plec in aplauzele tuturor si abordez urcarea spre Catogne cu aceeasi indarjire pe care am avut-o in ultimii 50 de km, urc 700 de m diferenta de nivel in in 5km, cu 4, 34/h.Urcarea merge intr-o ora si un sfert, recuperez 50 pozitii, pe urcare sunt rege, pe coborare pierd ce am recuperat, sunt oarecum intr-o balanta:). (23 km, locul 253! Cineva se grăbește spre finish!! 
News LiveTrail 31/08 20:47, Gabriel (4488) arrived to Catogne (km 145), place 253.)
                          Ajung in Vallorcine pe la 10 fara un sfert, nu zabovesc decat 5 minute sa ma hidratez si sa mananc ceva, vad mesajul de la fete, ne vedem la finish. Mintea o ia razna, imi vin cap cuvintele lui Zsolt “ daca ajungi pana la Vallorcine, ai UTMB-ul in buzunar”). Imi dau lacrimile, insa ma abtin sa nu plang, mai am inca 19 km si o urcare mare. (18 km pana la finish! News LiveTrail 31/08 21:47, Gabriel (4488) arrived to Vallorcine (km 150), place 283.)
                           Plec inaintea multora, sa mai castig niste locuri, sa am de unde ceda:)), noaptea vine iarasi peste mine, ajung la Col de Montets si vad o puzderie de frontale pe verticala. Ultima urcare, strang din dinti si incerc sa-i ajung, nu mai am acelasi ritm, dar tot urc cu 3,45/h si ajung sus la Tete aux Vents ( 2116m) pe la ora 12. ( 10 km pana la finish, în coborâre!! News LiveTrail 01/09 00:06, Gabriel (4488) arrived to La T?te aux vent. (km 158), place 268.) Aici mi se pare ca-l aud pe Killian incurajandu-ne, nu stiu daca mintea imi juca feste sau nu ( aveam sa aflu ca el era de fapt, direct de la sursa ), urcarea a fost crunta insa traseul era pe sfarsite. Era o portiune plina de pietre, mai aveam o urcare pana La Flegere ikm 160 si de aici coborare.
Încă puțin!  News LiveTrail 01/09 00:53, Gabriel (4488) arrived to La Flégère (km 161), place 272.)
                           Totul parea sa fie simplu insa pentru mine era dureros, orice pas mai alert ma facea sa scot cate un icnet. Aici am mai alergat cu un francez pana jos, mai bine zis a stat cred mai mult dupa mine, ajungem la terasa La Floria, locul in care acum cateva zile am stat la un pahar de lapte. Ultimii 8 km au fost facuti intr-o ora jumate. Durerea era atat de mare incat trageam cat puteam pe urcari, acolo pare'se ca era suporatabil, iar la coborare eram cu putin mai rapid decat pe urcari. Ajung in sfarsit in oras, ma cuprind emotiile, imi sterg rapid lacrimile, fetele impreuna cu Zsolt imi dau steagul Romaniei si alearga cu mine ultimile sute de metri, trec linia de finish in 33:54, locul 286/2300, ora locala 2:25.( Info LiveTrail 01/09 02:25, Gabriel (4488) is finisher. Time : 33:54:45 , classification 286e (141e SE H).)
                            Emotiile m-au napadit, am uitat de dureri, mi-am imbratisat ,,,,, de fapt va las sa va uitati voi, cuvintele sunt de prisos... Prima mea 100 de mile, suna maret, insa chiar asa a fost, o cursa geniala, 3 tari in alergare, 2299 de prieteni, o vreme excelenta, un peisaj pe masura, un concurs ce poate fi numit o olimpiada a alergatorilor. Pot spune ca am mai depasit o bariera, am pasit in alta liga, multi se vor intreba poate unde ma voi opri, sincer??? nici eu nu stiu, ma simt bine in lumea asta, nu o voi parasi, imi aduce prea multe satisfactii.

                             Chiar si acum la 3 sapatamani dupa incheiera concursului, imaginile imi sunt inca vii in minte, am facut ceva poze pe traseu, am plecat cu amintiri frumoase, am terminat cursa alaturi de prietenii mei. Zsolt a avut o cursa extraordinara cu un timp de 28:30, plasandu-se al 75-lea, urmat de mine cu 33:54/286, Andrei cu 35:44/387 si Dragonu, eroul cursei cu 42:14/1017; din pacate Marius a renuntat din cauza oboselii si a altor motive...Clasamentul aici. De mentionat ca cel care a castigat a facut 20:34, iar prima fata in jur de 22 de ore, no comment, asta e diferenta intre mine si profesionisti, momentan:)

                            O cursa marcata excelent, la checkpoint-uri se putea totusi mai bine in ceea ce priveste diversitatea mancarii, in rest no comment.
                                La 3 zile dupa, am facut echipa cu Zsolt si am facut Mont Blancul, trail running style in 14 ore. Am plecat din Les Houches( 1000 m ), am urcat de ruta clasica, Tete Rouse, Gouter-Vallot-Mount Blanc – retour. Echipament minimalist, o tura f faina, insa nerecomandata tuturor, noi am avut noroc de vreme buna, insa e riscant.

                                      Un concediu placut, exact de ce aveam nevoie, dupa sablonul asta voi merge de acum, un concediu activ, plin de activitati care de care mai placute. Dupa concurs am zis ca voi decide daca mai particip la curse atat de lungi in urmatoarea perioada, tinand cont ca media de varsta era de 40 de ani, iar efortul depus e unul considerabil; insa fie vorba intre noi, lacat de zombalau sunt, sigur o voi mai face:P
                                Tin sa-i multumesc special lui Nico, ea a fost cea care a postat in permanenta ce se intampla, si dupa cum se poate vedea, a trait cu sufletul la gura cursa, asta a insemnat enorm pentru mine, toti ceilalti ati fost minunati ( Fako, Andrei Zamfir, Ancuta, Alex Popa, mama Biancai, mai sunt multi pe care nu-i pot enumera); m-am hranit cu energia voastra si gandurile bune, multumesc ca mi-ati fost alaturi.

   Ne vedem la MPC, numai bine!!!

22 august 2013

2x2 – incursiune in Fagaras 17-18 august 2013



                             Nu era o cursa in planul meu, dar fiindca trebuia sa ne luam revansa, ca si echipa, Dragonu & Marmota, au hotarat sa-si mai uneasca inca o data fortele si sa dea tot ce pot pentru a ne demonstra ca suntem capabili sa formam o echipa bunicica, indiferent de prapastia creeata intre noi, competitional vorbind.
                            Asa ca inainte de plecarea spre Chamonix, mai facem o mica oprire spre “Alpii” nostri. Ii luam pe Tzale si Lush, Nico, iar dragon-mobilul e gata de drum. Ora la care plecam e tarzie, in jur de 8 jumate, dar cu toate astea, ajungem putin inainte de 12 si ne hotaram sa innoptam la refugiul salvamont 2000, multumim pentru gazduire. Pentru prima data, ca un ciumpalac, imi uit sacul de dormit acasa, si dormitul la cort parea sa fie compromis pentru acest week.
                          Ne trezim dis de dimineata, la 6, ne ridicam kit-urile, ne inscriem la x1 ( Balea-Vf Moldoveanu-Balea, 28 km cu 2450 D+), nedorind sa ne rupem prea tare inainate de UTMB. La prima vedere parea sa avem sanse la podium, ba chiar ne bateam cu Totalca si Dani Florea pentru prima pozitie; in cursa situatia avea sa fie diferita.


                        Muzica buna, atmosfera electrizanta si o ora neobisnuita, 7:30, ne dau un impuls la start si plecam destul de tare spre urcarea   Capra, stam in spatele lui Dani&Florin; de data asta am schimbat strategia si Dragonu' stabileste ritmul, unul destul de puternic, parerea mea, dar daca el se simtea ok, ce sa fac...:) 
Dam usor pe langa lac, ritmul e bun, terenul tehnic, ne rasfiram ca echipe, ii tinem in vizor pe urmaritori, alergam binisor pana ii ajungem din urma pe Radu Milea si Zsolt. Ni se alatura si Marius cu Truly si ne punem frumusel pe carcotit, neslabind ritmul, desigur. Pasajul pe la 3 pasi de moarte e dificil, acolo cativa s-au dat cu cracii in sus:), trecem cu bine si de asta, ajungem si pe la Podul Giurgiului, zona superba, insa umbrita de ruinele refugiului. 

Vine rapid urcarea spre Vistea, aici Dragonu' resimte nitel oboseala, insa facem urcarea rapid, nedorind sa pierdem timp. Deja Galiteanu si cu Itu se intorceau de varf, noi facem urcarea mai greoi si pe portiunea dintre Vistea si Moldoveanu ii intalnim pe alde Totalca, care luasera ceva avans intre timp, fiind mai buni pe coborari si tinand un ritm mai constant.

                    Suntem “capsati” pe varf, iau o gura de apa de la cineva, imi doresc sa nu fi luat, avea un gust oribil, si-i dam usor la vale,aici scap si de bluza care era plina de transpiratie, si alerg fara, aerisindu-ma mult mai bine si fiind deja pe stilul meu; Dragonu resimtea din plin oboseala si ritmul alert de la inceputul cursei, dictat de el, de data asta. Pe urcari il mai motivam, ba impingandu-l la propriu, ba amenintandu-l ca vine Mica Ioana din spate si ne sufla locul, ba ca avem o echipa langa noi care ne vor intrece.

                   Partea amuzanta ca echipa respectiva era la 2x2, iar eu aveam impresia ca era la x1, tot ne intreceau tot ii intreceam, pana dupa cativa km cand Dragonu i-a auzit ca vb de Negoiu, atunci i-am intrebat si eu si mi-au confirmat, asa ca singura mea amenintare mai era cu Mica Ioana.
                       Urcarile il faceau sa aibe crampe, asa ca ma temeam sa nu pateasca ca la 7500, am mai slabit ritmul cat sa-si revina si i-am dat iarasi. In penultima urcare ii vedem pe Mica si coechipierul apropiindu-se amenintator de noi, de data asta nemaifiind o gluma; man Dragonu' din spate, fortandu-l putin, degeaba comenta ca nu poate mai tare eu o aveam pe a mea si buna, era pacat sa ne inecam ca tiganu' la mal. Trecem pe langa lacul Capra, urcam un mic delusor si ajungem in acelasi timp in checkpoint cu ei.

                       De jos se anunta ca e batalie mare pe locul 2, ne conformam, ciordesc cateva napolitate din mers, le fac sandwich si-i man Dragonu. Constat ca avem un avantaj pe coborarile tehnice, asa ca doresc sa profit la maxim de asta, il zoresc , il incurajez, si cumva cumva ne miscam mai repede; deja simtitm finish-ul, pulsul creste, tip practic, ii spun cand ajunge la asfalt sa-l “manance”.


Urcam treptele in viteza cu un timp bunicel de 6:07, urmand si Mica la 30 de secunde in spatele nostru.  A fost o batalie pe cinste, Dragonu' cade la pamanat, epuizat de cursa dar totodata fericit pentru podium. clasament:aici

Ne hidratam, mancam bine, asteptam concurentii de la elite, Galiteanu castiga cu un timp extraordinar de sub 8 ore ( Balea-Moldoveanu-balea-Negoiu-Balea, 46km cu peste 4000D+) urmat de Alex Itu si Nicusor Jinga. Seara stam la masa cu gasca, mai povestim, ne revenim, urmeaza somn la cort, nu inainte de o portie buna de ras ce a tinut pana tarziu in noapte. Simpaticii din familia State mi-au imprumutat un sac de dormit si astfel am dormit si eu la cort. Dimineata a urmat premierea, un mic traseu de revenire si hotaram sa plecam din tigania care se facuse la Balea, masini, claxoane, mici, ciobani, si nu autentici. Pur si simplu m-au dezgustat, cred ca de fapt asta mi-a dat stomcul pe dos si m-a facut sa am o zi de duminica de tot rahatul, ajungand acasa terminat si neputand nici vorbi.
                       Organizarea a fost pe cinste, peisajul de vis, traseu f tehnic, totul la superlativ, primul podium in echipa, loc secund si plecam cu un moral bun, zic eu , la Ultra Trail Du Mont Blanc, unde speram sa facem o figura buna si cel mai important, sa ne simtitm bine, restul vine de la sine.


   

                         Multumesc echipei 2x2 pentru cursa deosebita, pacat ca acest cadru natural a fost infestat si cu alti ciumpalaci si ne-au facut sederea acolo mai putin placuta. Ne auzim dupa cele 100 de mile pe care le vom avea de alergat, numai bine.

Va las cu un filmulet, emotionant, zic eu:)

14 august 2013

Cindrel in alergare - 03-08-2013




                                    A doua editie deja si prima mea experienta a uni semimaraton montan  ( in conditiile in care aveam optiunea de a participa la maraton, asa cum am facut-o anul trecut). De data asta rolurile s-au inversat putin, eu am optat pentru semimaraton si dorinta de a ma bate pentru un loc pe podium iar Dragonu” a optat pentru maraton. Plecam de vineri seara, nu inainte de a trece pe la Paula sa ne dea o bucatica din gustoasa tarta de fructe, bucatica pe dracu, ne-a dat ditamai platoul ( multumim frumos, a fost delicioasa ).


                            Am ajuns in Paltinis, putin sub orele 24:00, tocmai ce strangeau baietii, asa ca ramanea sa ne luam kit-urile dimineata.
                                 Aleg sa ma odihnesc in hamac, imi gasesc 2 pomi numai buni si ma pun pe odihnit.Aerul rece si curat, calmul noptii si mirosul de brad, m-a incarcat cu multa energie pozitiva, asa ca aveam un feeling placut in ceea ce priveste cursa de azi.

                                  Facem un pic de incalzire, alerg putin cu Alex Itu, emotiile imi inunda iarasi corpul, concentrarea pune stapanire pe mine, mai schimb cateva vorbe cu niste prieteni pentru a uita de emotii si apoi ne aliniem cu totii la start, nu inainte de a ne ura succes reciproc.

                                    Imi pun castile in urechi si of we go.... sunt undeva in prima linie si imi propun sa raman acolo.  E o senzatie ciudata sa fiu in primul pluton cu unii dintre cei mai buni alergatori montani din  tara noastra si spre deosibire de alte editii, unde ma taiam, acum aveam un sentiment puternic ca voi face o cursa buna si voi reusi sa tin ritmul.
                                      Prima portiune pe asfalt o alerg putin tare, 2 dintre concurenti se distanteaza deja, dar nu mi fac mari probleme. 

                             Intram rapid in padure, primii 7 km sunt comuni, ma pozitionez undeva in spatele lui Radu  Milea, Nusu si Alex Itu, Il vad pe Gica putin in spate, imi ia urma, in rest imi vad de cursa si nu ma uit deloc in spate, incerc sa-mi tin ritmul constant.

                                       Ma simt foarte bine pe urcare, alerg chiar si nu dau semne de oboseala, ba chiar imi permit pe alocuri sa accelerez putin pentru a-mi testa pulsul. Traseul prin padure este excelent si foarte frumos, alerg de placere printre prieteni, ce mi pot dori mai mult? Prima urcare se termina, ma gaseste cot la cot cu Gica, aici la km 7 se desparte maratonul de semi, noi facem dreapta pe o coborare destul de tehnica. Aici il vad  pe Andrei  Dumitrescu cum se distanteaza si sunt hotarat sa-i iau urma.
                               Tot aici il depasesc pe un concurent direct la categoria mea de varsta, care se descurca vizibil mai greu pe coborare. 


                                  Alerg o perioada singur, dau intr-un forestier lung, nemarcat corespunzator, pentru ati confirma ca esti pe drumul cel bun. 

                                 Ma ajunge din urma Gica si inca cineva, alergam impreuna, dam de checkpoint si de o alta urcare. Evit sa beau apa si-i dau mai departe, coboram nitel in viteza, il las pe Gica putin in fata mea, dar nu-l scap din ochi, are un ritm bun, alert, care mi convine de minune, ma tine in priza si asta e foarte important.

                                      Urmeaza o urcare pe care o alergam aproape integral. Chiar ma intreb cand voi fi depasit , ne apropiem de ultimii km ai cursei. Pe coborare, facem schimb de locuri si trec in viteza pe langa Gica, ne si ratacim pentru vreo 3 minute, dam intr-un forestier, intrebam in stanga in dreapata nimeni nu vazuse niciun concurent. Ne intoarcem putin, gasim semnul si-i dam pe langa telescaun, o coborare putin abrupta dar faina
                                      Cobaram pe asfalt in viteza, Gica e putin in spatele meu, 

                                  il simt ca accelereaza si apare in dreptul meu, accelerez si eu mai tare, il las in urma, moment in care spiritul de competitie a lasat loc sentimentului de prietenie, m-am intors putin, l-am luat de mana si am hotarat sa terminam impreuna, cel putin asa mi s-a parut corect, alergasem prea mult impreuna ca sa ne intrecem la sfarstit si sa ne batem pentru cateva secunde. Trecem linia de finish in 1:43, cu 3 minute de ratacire cu senzatia unei curse foarte bune si un loc 5 la open si la categorie, in mintea mea...
.
                                           Ne felicitam reciproc si ne imbratisam, Gica imi marturiseste ca se tot astepta sa ma tai, pentru ca plecasem prea tare, insa spre surprinderea lui si a multora, am reusit sa tin ritmul.
     E timpul sa ma hidratez, bag apa si pepene la greu, abandonez intre timp planul meu initial de a face si maratonul dupa, dar  ii conving cumva pe  Andrei si Gica sa mergem la o alergare usoara. 

                                 Pe drum incurajam primii concurenti de la maraton Adi, Balan, Radu Milea, Nusu , Alex Itu, felicitari baieti..... ne indopam bine cu afine, mai povestim ne mai radem, ajungem iarasi la km 7, moment in care Andrei se intalneste cu Smendre si se intoarce iar eu dau de Dragonu si alerg cu el. Acum alergam toti 4 in echipa, suntem ca o haita, incet incet ne indepartam de ei, Dragonu termina si el in 5:16, clasamentul aici .

                                  Ne schimbam, facem un dus la un izvor rece, mancam bine si asteptam premierea ca sa putem pleca spre Galati. Intre timp fetele ma anunta ca sunt de fapt pe locul II, o bucurie si mai mare, stam cuminti la premiere, prima mea experineta pe podium si sper ca nu ultima, e o senzatie placuta si de implinire totodata, ma simt apreciat si e bine:). 

                               Plecam in jur de ora 8 din Paltinis, cu gandul de ai face o surpiza Ancutei, avem si ceva aliati, parintii ei si pe Nico.  Asa ca ma asteapta in jur de 450 de km de condus, o aventura totala, pe un traseu  zombalau si o Padure Neagra ce parea ca nu se mai termina, recomand cu mare caldura drumu de la Tg Secuiesc spre Lepsa:).
                                    Ajungem in Galati pe la 3 noaptea, mancarea era pe masa, plus o bere binemeritata. Mi-am vazut prietena si asta m-a bucurat enorm, sper sa se refaca cat mai curand si sa o vad in picioare zambind iar. A fost un weekend fain, felicitari organizatorilor si voluntarilor inimosi, ati organizat un concurs pe cinste, ne vom revedea cu siguranta si la anul.

                                     Avea sa fie ultimul nostru concurs oficial inainte de UTMB, asta pana aseara, cand am zis ca 2x2 suna bine:), drept urmare in week 16-17 ne vedem la Balea lac. Pana atunci, numai bine!