Azuga Trail Race - 20 octombrie 2012

Azuga Trail Race – 20 octombrie 2012

Lungimea cursei -  28 de km, dif pozitiva de nivel - 1600 de m

finishuita in 3:10, loc 27 la general, participanti, in jur de 300

                  Cursa nu era in planul nostru, datorita cheltuielilor mari ce se anuntau pentru Pyros, insa ducand lipsa competitiei si unui concurs bine organizat, marca Lucian Al Marii, am zis what za' fuck si hai sa mergem. Zis si facut, ne urcam in masina, plecam spre Azuga dupa orele 22:00, in speranta ca dn1, nu va fi aglomerat, asa cum a fost de fiecare data, anul asta, cand am avut drum prin zona aia.

                 Ajungem in jur de ora 00:30, mergem sa ne ridicam kit-urile, ce contineau o caciula foarte faina, marca Salomon, alegem numele echipei - Macheciau, alcatuita din Dragonu, Polo, subsemnatul si Iuliana Postica, ce a obtinut un loc 3, la open feminin.

                   Organizatorii ne invita la o portie de paste, ce aveau sa fie de fapt 2 portii:P binevenite de altfel, la foamea care zacea in noi, stam la un pahar de vin cu Lucian, si ne indreptam spre cort, unde tragem un pui de somn mai mult decat confortabil, in ciuda temperaturii scazute de pe timpul noptii si a inghesuielii maxime din cort.

                Ne trezim relativ devreme, avand in cap ca startul avea sa inceapa la 9, asa cum de incep de obicei mai toate concursurile;iau micul dejun, o mizerie de altfel, un crenvursti, o urma de branza, si niste sunca:)), pe care am platit 10 lei. La cum arata, ai fi zis ca  sunt leftovers. Trec repede peste, vine si Bia cu un amic, ne salutam cu toata lumea, ca doar ne cunoastem destul de bine intre noi. Startul avea sa se dea la 10, Andrei inca dormea de rupea in cort, in ciuda zarvei pricinuite de instalarea portii de finish si a pregatirilor pentru buna desfasurare a concursului.

                Ma echipez in cele din urma, decid ca voi alerga in pantalon scurt, maieu, caciula primita, si ca accesoriu, ipod-ul cu muzica, atent selectionata:). Desi nu erau mai mult de 6 grade la ora startului, ma integrez repede, pe undeva pe la jumatatea plutonului si astept emotionat startul. 

                   Desi am numeroase concursuri la activ, am emotii de fiecare data, asta e un lucru fain, mereu am alte senzatii, indiferent de cursa.

                   Clasica numaratoare inversa, si....plecam! Tactica? Pai nu am niciuna, azi nu ma tin dupa nimeni, azi nu vanez pe nimeni, de fapt....mint.Gianina era in capul meu, trebuia sa o intrec in sfarsit, si asta era ocazia buna. Nu aveam de gand sa ma tin dupa ea, insa vazand ca pleaca tare de la start, am zis sa nu o pierd din raza vizuala si am marit pasul. O ajung, o intrec putin si incerc sa raman acolo.

               Este o zi perfecta de toamna, o temperatura ideala pentru alergat si ma simt excelent, simt ca voi face o cursa buna si asta imi da un boost. Pe prima urcare, hotarasc sa alerg, majoritatea adoptand ideea mersului alert. Tactica a dat roade, nefiind nevoit sa stau la coada, fiind poteca single trail, am stat in plasa lui, Lucian Clinciu, si am fortat pana sus, neuitandu-ma mai deloc in spate.

               Trec si pe langa Florin Totalca, ce acuza niste dureri la genunchi, fiind nevoit sa o lase mai moale, si il am in aria viziuala pe Orleanu.

            Peisajul este mirific, padurea ne primeste cu bratele deschise, un covor maroniu-galbui, acopera poteca din fata noastra si ne face alergatul mult mai placut. Marcajul a fost exceptional, reprezentatnd un mare plus si nefiind nevoiti sa ne pierdem timp, cautand-ul. 

               In primul checkpoint, am ajuns in urma lui Orleanu si Lucian, am baut putin energizant si am plecat ca din pusca. Cabana Susai, parca era primul checkpoint, daca imi aduc bine aminte. Urmeza ceva coborare, pe care parca zbor, incerc sa nu ma las depasit, dar in acelasi timp sa nu mi-o ia razna pulsul.

               Prin checkpoint 2, doar trec, nu-mi trebuie apa, nu-mi trebuie nimic, inca il am pe Lucian in raza vizuala, imi e de ajuns ca sa ma energizez, asta imi confirma ca alerg destul de bine si sper sa o tin asa pana la final. Urmeaza o mica urcare, curba de nivel, apoi iar in padure, peisaj de vis, il mai ajung si pe Dani Florea, care imi confirma ca sunt pe val si il las in urma. 

             Ultima coborare, e pe gustul meu, teren fara bolovani, un forestier placut, in curbe, acoperite de iarba. Niciun urmaritor, asa ca zbor pana jos. Ajung dupa prima bucla, 20 de km, in 2:00, Lucian ma saluta, imi transmite ca sunt pe 26, lumea aplauda frenetic, ceea ce ma incalzeste si mai tare.

        Urmeaza partia Sorica, cireasa de pe coliva,aaaaaa...tort:), dar depinde acum de fiecare, pentru unii e de pe tort, pt altii de pe coliva. Aproximativ 600 de m diferenta de nivel in 2 km. Adi, e undeva la inceput, facand poze si incurajandu-ma, urc fara bete si trag de mine.

              Sunt depasit de un concurent sau doi, urmandu-i sa-i fac pe coborare. Undeva aproape de varful partiei, Cindy facea poze si ma incuraja. Vazandu-ma putin tras la fata, s-a uitat la mine si mi-a zis “stiu excat ce-ti trebuie”, nu mi-a dat apa, nici cola, nici energizant; m-a imbratisat lung si mi-a zambit.

          Multumesc draga prietena, a fost exact ceea ce aveam nevoie, am plecat iarasi, am ajuns in checkpoint 3, am bagat jumatate de activator ce-l mai aveam la mine, ca la primul pas la vale ma incercau crampele. Am fost zombalau cu pedale si mi-am uitat sosetele de compresie, pentru ca am decis in ultimul moment sa alerg cu adidasii de antrenament. O iau usor la vale, crampele dau semne ca nu eu sunt alesul astazi, si ii dau tare. Dani Florea ma depasise cand scazusem ritmul, asa ca acum il iau de iepure.     Ajung la niste voluntari, care imi dau niste apa si zambesc la vederea numarului meu de concurs, 69 ( fetele, tin sa mentionez), las la ei recipientul activatorului consumat, imi dau maieul jos si continui cat se poate de tare. 

                   Ultima coborare si parca imi pare rau ca se termina. Nu-l ajung pe Dani, el terminand cu 1 minut in fata mea, trec linia de sosire la 3:10, locul 27 la general, cedand o singura pozitie de la sfarsitul primei bucle.(clasamentul aici). 

             Am depasit un alt zid si am trecut peste hopul Gianina, pe care o respect de altfel, sa nu se supere pe mine, dar mereu pentru mine a fost un standard, fiind cea mai buna la feminin, si am vrut sa scap de acest complex, daca am reusit? Acum da, vedem la anul, cand va trebui sa confirm.

               Imi iau medalia, aplauzele de rigoare si ma bag pe hidradat si mancat:), rand pe rand vin, in oridinea numerelor de pe tricou, Iuliana, Andrei Zamfir, Polo si Dragonu. Echipa Macheciau termina pe 8 la general echipe.

              Sunt foarte multumit de timp si loc, tinand cont ca au venit toti greucenii alergarilor montane, practic de primele 15 locuri, nici nu aveam cum sa ma apropii. Finish-ul primilor 2 clasati, a fost exceptional, despartindu-i o singura secunda, datorita efortului supraomenesc, depus de Palici, acesta aruncandu-se practic pe burta, si fortand victoria, cu un timp de 2:25.

              Bia termina si ea in 5:30, incadrandu-se in limita de 6 ore, impusa de organizatori, ne asteptam prietenii, schimbam impresii, suntem invitati la o ciorba de vacuta si un gulas bine facut, totul fiind inclus in taxa de participare.

              O poza de grup si mergem apoi la Iuliana la hotel, care a fost draguta si ne-a lasat sa facem un dus rapid. Mergem la festivitatea de premiere apoi, unde iarasi nu avem noroc la tragerea la sorti:)). Lumea se retrage apoi, impreuna cu noi, trecem pe la Truly, unde lumea o ardea batraneste sau gospodareste ( acolo aflandu-se si gospodina sef, Florin:P). Ionela vine cu o idee buna, ne intoarcem la hotel sa petrecem cu CPNT-UL.

             Acolo, tot amorteala, asa ca luam boxele, le duceam intr-o camera alaturata, dj-ul se ocupa de muzica, buna de altfel, si sar”bautorim”, pana dimineata la 3, cand ametiti de dans si bautura lui Bachus, mergem la casele noastre,aaaa..... corturile noastre.

             A doua zi, ne trezim cu bruma pe cort si masina, si doar 3 grade in termometre. Lumea s-a retras spre casa, asa ca decidem sa facem si noi la fel.

               Cateva impresii despre organizare si cursa in sine.

             Foarte bine organizat, o cursa exceptionala, de care m-am bucurat de fiecare metru, a marcat sfarsitul sezonului competional din Romania, in ceea ce priveste trail-running-ul:pentru noi, ultima cursa avea sa fie Pyros-ul, un ultra de 88 de km. Lucian si echipa s-au comportat exemplar, multumim pentru implicarea si dedicarea lor, in a ne face o cursa pe cinste.Talentul si daruirea lor, au smuls zambetele si multumirile tuturor concurentilor. Va apreciez si sa ne revedem cu bine, pe carari de munte.

            Marmota va saluta din alergare, nu din mers, asa cum e vorba:!

                                                                                                      Numai bine!