Cindrel in alergare - 03-08-2013

                                    A doua editie deja si prima mea experienta a uni semimaraton montan  ( in conditiile in care aveam optiunea de a participa la maraton, asa cum am facut-o anul trecut). De data asta rolurile s-au inversat putin, eu am optat pentru semimaraton si dorinta de a ma bate pentru un loc pe podium iar Dragonu” a optat pentru maraton. Plecam de vineri seara, nu inainte de a trece pe la Paula sa ne dea o bucatica din gustoasa tarta de fructe, bucatica pe dracu, ne-a dat ditamai platoul ( multumim frumos, a fost delicioasa ).

                            Am ajuns in Paltinis, putin sub orele 24:00, tocmai ce strangeau baietii, asa ca ramanea sa ne luam kit-urile dimineata.

                                 Aleg sa ma odihnesc in hamac, imi gasesc 2 pomi numai buni si ma pun pe odihnit.Aerul rece si curat, calmul noptii si mirosul de brad, m-a incarcat cu multa energie pozitiva, asa ca aveam un feeling placut in ceea ce priveste cursa de azi.

                                  Facem un pic de incalzire, alerg putin cu Alex Itu, emotiile imi inunda iarasi corpul, concentrarea pune stapanire pe mine, mai schimb cateva vorbe cu niste prieteni pentru a uita de emotii si apoi ne aliniem cu totii la start, nu inainte de a ne ura succes reciproc.

                                    Imi pun castile in urechi si of we go.... sunt undeva in prima linie si imi propun sa raman acolo.  E o senzatie ciudata sa fiu in primul pluton cu unii dintre cei mai buni alergatori montani din  tara noastra si spre deosibire de alte editii, unde ma taiam, acum aveam un sentiment puternic ca voi face o cursa buna si voi reusi sa tin ritmul.

                                      Prima portiune pe asfalt o alerg putin tare, 2 dintre concurenti se distanteaza deja, dar nu mi fac mari probleme. 

                             Intram rapid in padure, primii 7 km sunt comuni, ma pozitionez undeva in spatele lui Radu  Milea, Nusu si Alex Itu, Il vad pe Gica putin in spate, imi ia urma, in rest imi vad de cursa si nu ma uit deloc in spate, incerc sa-mi tin ritmul constant.

                                       Ma simt foarte bine pe urcare, alerg chiar si nu dau semne de oboseala, ba chiar imi permit pe alocuri sa accelerez putin pentru a-mi testa pulsul. Traseul prin padure este excelent si foarte frumos, alerg de placere printre prieteni, ce mi pot dori mai mult? Prima urcare se termina, ma gaseste cot la cot cu Gica, aici la km 7 se desparte maratonul de semi, noi facem dreapta pe o coborare destul de tehnica. Aici il vad  pe Andrei  Dumitrescu cum se distanteaza si sunt hotarat sa-i iau urma.

                               Tot aici il depasesc pe un concurent direct la categoria mea de varsta, care se descurca vizibil mai greu pe coborare. 

                                  Alerg o perioada singur, dau intr-un forestier lung, nemarcat corespunzator, pentru ati confirma ca esti pe drumul cel bun. 

                                 Ma ajunge din urma Gica si inca cineva, alergam impreuna, dam de checkpoint si de o alta urcare. Evit sa beau apa si-i dau mai departe, coboram nitel in viteza, il las pe Gica putin in fata mea, dar nu-l scap din ochi, are un ritm bun, alert, care mi convine de minune, ma tine in priza si asta e foarte important.

                                      Urmeaza o urcare pe care o alergam aproape integral. Chiar ma intreb cand voi fi depasit , ne apropiem de ultimii km ai cursei. Pe coborare, facem schimb de locuri si trec in viteza pe langa Gica, ne si ratacim pentru vreo 3 minute, dam intr-un forestier, intrebam in stanga in dreapata nimeni nu vazuse niciun concurent. Ne intoarcem putin, gasim semnul si-i dam pe langa telescaun, o coborare putin abrupta dar faina

                                      Cobaram pe asfalt in viteza, Gica e putin in spatele meu, 

                                  il simt ca accelereaza si apare in dreptul meu, accelerez si eu mai tare, il las in urma, moment in care spiritul de competitie a lasat loc sentimentului de prietenie, m-am intors putin, l-am luat de mana si am hotarat sa terminam impreuna, cel putin asa mi s-a parut corect, alergasem prea mult impreuna ca sa ne intrecem la sfarstit si sa ne batem pentru cateva secunde. Trecem linia de finish in 1:43, cu 3 minute de ratacire cu senzatia unei curse foarte bune si un loc 5 la open si la categorie, in mintea mea...

.

                                           Ne felicitam reciproc si ne imbratisam, Gica imi marturiseste ca se tot astepta sa ma tai, pentru ca plecasem prea tare, insa spre surprinderea lui si a multora, am reusit sa tin ritmul.

     E timpul sa ma hidratez, bag apa si pepene la greu, abandonez intre timp planul meu initial de a face si maratonul dupa, dar  ii conving cumva pe  Andrei si Gica sa mergem la o alergare usoara. 

                                 Pe drum incurajam primii concurenti de la maraton Adi, Balan, Radu Milea, Nusu , Alex Itu, felicitari baieti..... ne indopam bine cu afine, mai povestim ne mai radem, ajungem iarasi la km 7, moment in care Andrei se intalneste cu Smendre si se intoarce iar eu dau de Dragonu si alerg cu el. Acum alergam toti 4 in echipa, suntem ca o haita, incet incet ne indepartam de ei, Dragonu termina si el in 5:16, clasamentul aici .

                                  Ne schimbam, facem un dus la un izvor rece, mancam bine si asteptam premierea ca sa putem pleca spre Galati. Intre timp fetele ma anunta ca sunt de fapt pe locul II, o bucurie si mai mare, stam cuminti la premiere, prima mea experineta pe podium si sper ca nu ultima, e o senzatie placuta si de implinire totodata, ma simt apreciat si e bine:). 

                               Plecam in jur de ora 8 din Paltinis, cu gandul de ai face o surpiza Ancutei, avem si ceva aliati, parintii ei si pe Nico.  Asa ca ma asteapta in jur de 450 de km de condus, o aventura totala, pe un traseu  zombalau si o Padure Neagra ce parea ca nu se mai termina, recomand cu mare caldura drumu de la Tg Secuiesc spre Lepsa:).

                                    Ajungem in Galati pe la 3 noaptea, mancarea era pe masa, plus o bere binemeritata. Mi-am vazut prietena si asta m-a bucurat enorm, sper sa se refaca cat mai curand si sa o vad in picioare zambind iar. A fost un weekend fain, felicitari organizatorilor si voluntarilor inimosi, ati organizat un concurs pe cinste, ne vom revedea cu siguranta si la anul.

                                     Avea sa fie ultimul nostru concurs oficial inainte de UTMB, asta pana aseara, cand am zis ca 2x2 suna bine:), drept urmare in week 16-17 ne vedem la Balea lac. Pana atunci, numai bine!