RTR 2012 – 15-06-2012

28 de km

2300 diferenta pozitiva de nivel

Locul 20

                 Un altfel de competitie, Retezat Trail Race a luat nastere in acest an, multumita unor oameni pasionati de trail running, Lucian Almarii, prietenul sau Chris si intregii lor echipe. Fiind putin sceptic in ceea ce priveste concursurile la prima editie, am avut ceva ezitari la inceput, daca sa particip sau nu.

                  Indoiala s-a risipit cand am vazut locatia, Cheile Butii, traseul, 28 de km lungime cu aproape 2300 de m diferenta de nivel, oamenii care participa, desi putini la numar, compania a fost selecta, si taxa mica de concurs coroborata cu un kit mai mult decat generos. Toate aceastea m-au facut sa realizez ca oamenii astia chiar au pus suflet si s-au gandit foarte mult la alergatori, facand si ei parte din aceasta bransa.

                Asa ca impreuna cu bunul meu prieten, Dragonu, si cu Ionela si alte 2 fete, am pornit catre inima muntilor, cu gandul de a ne bucura de ceea ce ne ofera aceasta pasiune. Concurenta a fost acerba, dar nu e ca si cum ma gandeam eu la primele locuri, insa asta nu inseamna ca nu sunt competitiv, insa stiu ca deocamdata nu sunt de primele 20 de locuri, dar asta se va rezolva in timp.

               Ajunsi tarziu in noapte, avem surpriza sa fim intampinati de organizatori, care au ales sa nu fuga imediat la somn, si ne-au impartit kit-urile de concurs si ne-au mai omenit si cu un pahar de tuica si cateva vorbe bune, un alt plus pe care l-am apreciat.

               Ne bagam in sacii de dormit cu gandul sa ne odihnim si noi cateva ore, in conditiile in care ne astepta o cursa dificila, desi nu avea distanta unui maraton. Dimineata roadem ceva, sa nu ne roada stomacul mai incolo, ne echipam, ne incalzim putin si ne pozitionam undeva in prima linie.

               Frenezia ma cuprinde, ma simt in forma si simt ca voi face o cursa buna asa ca plec odata cu cei mai buni, iar primii 2 km pe asfalt ma tin in plasa lor.

 Ma simt bine sa vad ca alerg cu elita, dar in acelasi timp imi stiu si locul si mai stiu ca trebuie sa pot tine ritmul. Urmeaza imediat o urcare criminala, foarte abrupta, ma ajunge din urma si Alex Fodor, se pare ca nu-l incurca cu nimic ghipsul de la mana, schimb vreo cateva vorbe cu el si-l incurajez. O buna parte din concurs m-am tinut in plasa lor, avandu-l ca iepure sau caprioara, pe Tale.

                Playlist-ul imi influenta foarte mult starea pe care o aveam, fapt pentru care Tale mai vedea din cand in cand, o marmota tampita care ulra si alerga in fata lui pe urcari pentru ca mai apoi sa slabeasca ritmul, si tot asa. Prin jnepenis, dam si de o echipa de filmare cu un cameraman mobil, care m-au facut sa zambesc instant, punandu-ne cate o intrebare si primind raspunsul din alergare. O idee pe care o sustin si o incurajez pe viitor, e bine sa fie cineva care sa ia pulsul competitiei din inima muntilor, de aceea ii admirfoarte mult pe fotografi, fie amatori fie profesionisti, ne fac o mare bucurie surprinzand momente care mai de care mai frumoase din timpul cursei.

               Iesiti din vegetatie si ajungand pe creasta, ii pierd pe baieti, asa ca sunt decis sa ma tin dupa Geanina, vesnicul meu “prag” ( sper sa nu se supere pe mine, de aceea am pus si cuvantul in ghilimele).

               Alerg in spatele ei, ma simt bine, stiu ca urmeaza urcarea spre Vf Custura, aproximativ 2300 de m. Urcam prin ceata, drumul devine tot mai greu, frigul patrunde in ciolanase, pana in vf, Geanina ma ajunge si ma si depaseste. Acolo sus, 2 voluntari draguti ne asteapta cu apa, o surpriza foarte placuta, au dovedit ca ne apreciaza pentru ceea ce facem, drept pentru care am toata admiratia pentru ei.

               Traseul e unul din cele mai tehnice pe care le-am alergat, ma simteam pe lespezi ca pe nisipurile miscatoare, gleznele protestau, asa ca trebuia sa acord o atentie sporita. Din spate veneau tare Cornel si Iulian, care m-au si depasit in cele din urma pe o coborare plina cu iarba, moment in care ipod-ul m-a lasat. Trecand printr-un fel de vegetatie plina de brusturi si cu o caldura apasatoare, incep sa recunosc portiunea de traseu pe care o mai facusem cu un an inainte, printr-o perindare a mea.

              Ultimul checkpoit e binevenit, ma hidratez si mananc ceva bucatele de ciocolata, mi se spune ca urmeaza un forestier  cu plat fals, asa ca ma setez pe asta si-l alerg integral; stiu ca multi nu agreeaza  portiunile de genul asta, si eu ma numar printre ei, dar acum e binevenit.

               Ultimii km sund durerosi, traseul coboara abrupt, iar tensiunea pe genunchi e destul de mare, la o cotitura fotograful imi transmite ca am 2 oameni in fata, iar la ritmul meu ii ajung singur. 

Aveam sa aflu ca erau Iulin si Cornel, terminasera cu 1 minut inaintea mea. Timpul e multumitor tinand cont de tehnicitatea traseului, locul obtinut 20 clasamentul general aici.

               Desi ma tinusem mai mult de jumatate de timp de Tale, se pare ca a terminat inaintea mea cu vreo juma de ora, spre dezamagirea mea, ca nu am putut tine ritmul pana la final. Dragonu ajunge si el cu vreo ora dupa mine, teafar si fericit, ceea ce e cel mai important. Concursul a fost castigat de Palici, tot el fiind desemat si King of Custura.

              Totul a culminat cu inmanarea premiilor, o tombola generoasa si o masa gustoasa, constand in tocanita de miel si degustare de vinuri. Totul a fost delicios, am mai ramas seara la foc si la niste cantece la chitara, iar apoi somn.

              Dimineata am plecat intr-o tura mica de refacere, la o cascada din imprejurimi, unde ne-am balacit nitel si am umblat prin salbaticie.

               Un concurs extraordinar organizat, plusurile le-am indicat deja, un mare Bravo organizatorilor si o promisiune ca voi fi cu ei si in 2013.

               Pe curand!