Maraton Apuseni 2012 - 7-07-2012

Lungime: aproximativ 42 de km

                 1950 diferenta de nivel

                 Loc 40- timp 5:12

            Un maraton nu tocmai pe gustul meu, fiind dat faptul ca este foarte alergabil, tinand cont de diferenta mica de nivel, dar si pentru ca se tine intr-o luna a anului in care caldura excesiva domneste.

            Insa simtind lipsa competitiei si tinand cont ca am fost de prea putine ori in Apuseni, am zis sa facem un efort si sa mergem, cu gandul ca ne vom reincarca bateriile dupa o saptamana de munca. Ca de obicei plecam cu o zi mai devreme, cu gandul de a ne bucura putin de peisaj si de admira frumusetile locului. Nico si Paula au spus si ele prezent asa ca am pornit entuziasmati spre Statiunea Baisoara, locul cu pricina. Peisajele erau superbe, munti, mai degraba dealuri, verdeata, vreme buna.

            Ajungem acolo devreme, mancam ceva in locul unde credeam ca vom campa, pentru ca mai apoi sa plecam de acolo, locatia mutandu-se fata de anul trecut.

            Ne intalnim si cu Florin, care venise pe motor, mergem sa ne luam kit-urile, moment in care Bamse, fiind fermecat de frumusetea buf-ului si de tricoul de concurs, alege sa participe si ea la primul semimaraton. La inceput nu am fost prea incantat, tinand cont ca nu prea era in forma, dar apoi am zis what the hell? Daca asta vrea, sa incerce.

             Seara mai ramanem la o bere cu niste oameni simpatici si ne indreptam spre cort pentru a ne odihni. Zorii vin rapid, ne echipam si coboram cu totii spre zona de start. Mancam ceva in fuga pentru a nu pleca pe stomacul gol si numa ca nici nu ne dezmeticim bine si se da startul. Prima portiune merge bine, nu resimt oboseala deloc, alerg chiar si pe urcari, Dragonu' alearga si el primu maraton de dupa accident si practic e iar in business, inainte de 7500. Caldura incepe sa-si arate coltii, neafectandu-ne inca in portiunea de padure. Insa inevitablul se intampla si iesim in camp deschis, soarele dogoreste iar ritmul meu slabeste direct proportional cu gradele crescande.

              Ma deshidratez foarte repede, lipsa apei isi spune cuvantul. O tinteam iarasi pe Geanina, hotarat sa o intrec de data asta, insa am fost depasit pana in apropierea checkpint-ului pe la km 20. 

Un forestier ce se intindea pe cativa km mi-a pus capac. Ajuns in checkpoint mi s-a turnat o galeata de apa, la incuviintarea mea si incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Mai iau si o sticla de apa si incep o urcare anevoiasa, ce-mi da mari batai de cap. 

               Nu suport caldura, iar asta era scenariul cel mai prost pentru mine, cu cat ma gandeam mai mult la asta, cu atat mergeam mai prost. Dupa ce am terminat urcarea m-am asezat jos in poteca si mi-era greu sa ma mai urnesc, stateam la adapostul unor copaci si era asa bine, mmmmm:).

             Insa tinand cont ca nu venisem la picnic, incep sa ma urnesc usor din loc si sa mimez o alergare. Relieful alterneaza cand cu dealuri, cand cu vai, peisajul iti taie rasuflarea, ar zice unii, mai degraba caldura e vinovata pentru asta. Ma ajung din urma oameni care nu ma asteptam, nu mai am chef sa alerg pe caldura asa ca slabesc ritmul si incerc cumva sa ma racoresc si numa iaca ca si vad un raulet in fata mea si mi se face semne disperate sa-l ocolesc pe pod, sa nu care cumva sa ma ud.

             Insa la caldura de afara, am luat-o direct prin el si bine mai fu'. A iesit si aceasta capodopera:P

              Intre timp se intampla ceva, la care sa fiu sincer nu ma asteptam, se innoreaza si caldura bate in retragere. La ultimul checkpoint cu 4 km inainte de final, se porneste o ploaie torentiala, venita parca sa ne faca in ciuda. In gandul meu imi ziceam “nu puteai in pizda matii sa vii si u pe la km 20?”, acusa era in zadar.

            Ud pana la piele si cu muzica in urechi, maresc ritmul fara sa-mi dau seama, semn ca incep sa elimin caldura si organismul functioneaza mai bine si ajung pe un amic, ce ma intrecuse mai devreme. Pornim pe ultimii 2 km in acelasi ritm, alert, calcan prin balti, reinviati parca dupa caldura de peste zi.

           Reusesc sa trec linia de sosire putin dupa 5 ore, 5:12 parca fiind timpul oficial, Bamse ma astepta acolo,incep sa dardai de frig serios, moment in care un prieten de a lu' Florin imi imprumuta un polar, asta nu inainte de a face un dus cald, cu hainele de concurs pe mine, neavand schimburi:P.

           Vine si Dragonul dupa vreo 40 de minute, ud si el pana la piele, dar fericit ca si-a revenit, bodoganind aceleasi chestii despre caldura de pe traseu.

          Bamse ma face mandru si termina primul ei semi in 3 ore, mai sontac-sontac, din cauza problemei la genunchi. Clasamentul pentru maraton aici si semi feminin aici .

                Seara stam oleaca la o dantuiala in aer liber, a doua zi urmand sa pornim inspre vizitarea ghetarului de la Scarisoara. In zona mancam si niste placinte excelente, admirand in acelasi timp locurile pitoresti. Un weekend fain, insa un maraton la care nu cred ca voi mai participa pe viitor.