Prima evadare 14-05-2012

               Un concurs de masa pentru ciclistii amatori si profesionisti din Romania, primul din an, menit sa aduca oamenii mai aproape de natura si sa incurajeze miscarea in aer liber. Un concurs de mtb, el avand loc in padurea din Baneasa si Snagov, la care au luat parte 2400 de participanti.

               In mod normal, nu as fi venit aici, dar ce e normal la mine? De ce zic asta? Pai e concurs de mtb, ce naiba caut eu acolo q o cursiera? Nici eu nu stiu, dar mi s-a parut interesant. M-am bagat si eu pe acolo pe undeva pe la jumatatea plutonului, sperand sa nu fiu zarit de careva si scos din concurs.

                M-am bagat langa Razvan, Marian s-a dus mai in fata, am mai salutat cativa prieteni si am asteptat cuminte startul. El s-a dat cu vreo 6 minute inainte, dar noi nu ne puteam misca din cauza multimii.

                Am plecat si noi in cele din urma, taras-grabis, cu grija sa nu fiu dat cu cracii in sus, de alti participanti, cam grabiti pentru experienta lor. Urmau 40 de km de offroad si eu urma sa-mi chinui cursiera pe coclaurile alea. Prima parte am mers bine, stand ba in spatele lu' Razvan, ba in fata lui si faceam misto unul de altul. Bicla se comporta surprinzator de bine pe un astfel de teren, dupa vreo cativa km m-am despartit de Razvan si am luat-o in fata, mergand cu viteza si atentie in acelasi timp, depasind ciclisti cu bicle mult mai profi si amuzandu-ma cand le vedeam reactia dupa ce treceam pe langa ei.

                A fost o cursa nebuna prin camp, depasind in draci si bucarandu-ma un pic de traseu, asta pana am facut o pana cu vreo 4 km inainte de jumatatea traseului si de checkpoint.Asa am apucat bicla de coarne si am inceput sa alerg, era solutia cea mai la indemana; asta am facut pana la checkpoint, unde am reusit sa gasesc la cineva o camera de ciclocros si sa ma pot pune iarasi pe pedalat. Am pierdut vreo 45 de minute si cheful mi-a pierit, era mult prea cald, lume multa, care nu prea aveau ce cauta acolo, asa ca pedalam in ideea de a termina mai repede si de a iesi odata de pe traseu.

                M-am si enervat pe traseu, vazand oameni cu bicle de mii de euro care mergeau ca la cortegiul funerar, nu am putut rezista prea mult si am taiat-o pe aratura pe langa ei cu rotile mele subtiri.

                Pathos-ul a afost si el prezent acolo, ca si voluntari, asa ca atmosfera s-a mai animat nitel. Vad si finish-ul, dau cateva pedale mai rapid, trec peste 2 damburi, oamenii apaludau, vazand un zombalau, cu o cursiera, fara casca si fara numar:). Sunt aplaudat frenetic, mi se pune medalia la gat, mi se ia imediat spunand ca sunt descalificat, pentru ca mai apoi, o fata sa apara si sa-mi atarne o alta medalie de gat:).

                Amuzant moment, m-am pus rapid pe hidratare, m-am intalnit si cu Razvan, Marian, Simona, am facut niste poze, ne-am mai tachinat unii pe altii, apoi am fugit la niste paste, si am mai stat la taclale cu Fako si Tzale si altii.

               Pana in Bucuresti am pedalat in ritm alert, cu ceva stricaciuni minore la bicla, roti descentrate si coarne strambe, si totodata cu promisiunea de a nu mai participa la un concurs. Prea multa lumea, prea mult haos, organizare ce a lasat de dorit si lista poate continua.